Parohia Plevna
Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Episcopia Sloboziei si Calarasilor
Educația copiilor în opera Sfântului Ioan Gură de Aur
Administrator: 05-06-2015 07:16:09 in Anul omagial

Între cei mai mari pedagogi ai tuturor veacurilor se află Sf. Ioan Gură de Aur. Acest lucru este adeverit nu doar de recunoaşterea sa ca pedagog de către cercetătorii specialişti în viaţa şi opera lui, ci şi de faptul că, în spaţiul Ortodoxiei, numele lui este legat de cel al educaţiei[1]. El este unul dintre cei Trei Mari Dascăli și Ierarhi, pe care la 30 ianuarie îi sărbătorim ca modele de pedagogi şi de învăţători, ca purtători şi exponenţi ai aşa-numitului ideal creştin de educaţie.

Sf. Ioan Gură de Aur este cel mai prolific dintre Părinţii şi scriitorii bisericeşti. Temele psiho-pedagogice sau „filosofice”, cum îi plăcea să le numească abundă în întreaga sa operă, ca elemente ale parenezei incluse în orice text exegetic.

Însă, prin darul lui Dumnezeu, s-a păstrat şi o lucrare specific pedagogică, în care autorul expune întreaga sa viziune asupra subiectului educației copiilor[2]. Deşi are titlu dublu, ea este o singură operă şi urmăreşte, de la început până la sfârşit, să ofere principiile pentru o creştere corectă a tinerilor. În tradiţia manuscrisă titlul ei este „Despre slava deşartă şi despre cum trebuie părinţii să-şi crească copiii” . În general, titlul este cunoscut sub forma prescurtată: Despre slava deşartă şi creşterea copiilor[3]. Cercetătorii au spus despre ea că reprezintă „cea mai veche, completă şi desăvârşită învăţătură creştină despre educaţie[4]; una dintre cele mai strălucite roade duhovniceşti ale sufletului creştin; o expunere completă şi sistematică despre educaţia creştină a copiilor, întemeiată nu doar pe Sfânta Scriptură, ci şi pe învăţăturile psihologice şi pedagogice ale grecilor antici şi pe experienţa omenească în general[5]. Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, părinte nu este cel care a adus copii pe lume, ci acela care s-a ostenit să îi crească. Nu „naşterea de copii”, ci „creşterea lor” îl face pe părinte, PĂRINTE. „Pentru că nu-l face pe un om părinte simplul fapt că a contribuit la naşterea copilului, ci educarea corectă a acestuia[6]. În virtutea acestei concepții, Sfântul Ioan identifică trei carențe majore ale educației lumești, propunând „evanghelizarea” conceptului de educație, iar în completare dând sfaturi pertinente pentru modul practic în care diverse aspecte ale demersului educațional pot fi aplicate în mod personalizat.

 

  1. „Erorile pedagogiei lumești”

 

Societatea de atunci (și nu numai), lumea și familia propuneau copilului, în mod deschis sau mai tainic, trei căi de emancipare socială, determinată în esență de iubirea banilor, a slavei şi a trupului[7]. Aceste direcții determinau şi principiile după care se orienta educarea tinerilor. 

1) Nepăsarea faţă de formarea duhovnicească a tinerilor, faţă de desăvârşirea lor morală, era cea dintâi caracteristică a atitudinii părinţilor. „Planurile lor pentru viitorul copiilor se mărgineau doar la a reuşi în viaţă din punct de vedere profesional, la a trăi în bunăstare.Ţelurile lor erau practice, materialiste şi individualiste. Pentru a le atinge, părinţii se îngrijeau să asigure copiilor toate înlesnirile materiale; nu precupeţeau nici o cheltuială, nici un efort sau jertfă pentru a găsi şcolile potrivite şi cei mai buni profesori, astfel încât copiii să dobândească toate mijloacele care să-i ajute în viaţa lumească şi în cariera lor. Obsesia dobândirii bunurilor materiale era cel mai puternic stimul în îngrijirea copiilor. Tinerii erau trataţi în mod unilateral, de parcă ar fost doar nişte fiinţe trupeşti, de parcă nu ar fi avut un suflet care să aibă şi el nevoie de îngrijire. În această atmosferă, aşadar, de goană pentru bogăţie şi pentru slava lumească, creşteau şi se dezvoltau copiii”[8].

„Când auzi pe părinţi că-şi sfătuiesc copiii să înveţe carte, spune Sf. Ioan Gură de Aur, argumentaţia lor este următoarea: Cutare, deşi se trăgea dintr-o familie săracă şi neînsemnată, cu şcoala pe care a făcut-o a reuşit să ajungă mare şi faimos, să ocupe funcţii importante, să devină bogat, să se însoare cu o femeie bogată, să zidească o casă frumoasă. Altul, iarăşicu limbile pe care le-a învăţat, a ocupat o funcţie înaltă la palat şi el e cel care rânduieşte toate treburile. Cei mai mulţi îi dau ca pildă pe oamenii realizaţi în viaţă, „pe cei străluciţi şi renumiţi pe pământ[9]. Astfel, părinţii înşişi introduceau în sufletele uşor modelabile şi receptive ale tinerilor două mari rele, două iubiri tiranice: iubirea banilor, a bogăţiei, şi iubirea slavei lumeşti, a ascensiunii sociale, cum am numi-o astăzi, sau cum zice Sf Ioan: „De niciunde altundeva nu vine stricarea copiilor, decât de la goana pentru cele pământeşti[10].

2) Toţi părinţii se îngrijeau, mai spune Sfântul Ioan, să asigure copiilor bogăţie, îmbrăcăminte, slujitori, pământuri. Singurul lucru pentru care nu se îngrijeau era cultivarea lor sufletească, anume ca tinerii să devină virtuoşi şi evlavioşi. În lipsa virtuții și evlaviei, decăderea morală şi tulburările sociale sunt inerente: „De aici vine dărâmarea întregii lumi, de la faptul că nu ne îngrijim de copiii noştri: de averile lor ne îngrijim, dar sufletul lor îl trecem cu vederea.[11].

Societatea nu suferă din lipsă de afacerişti abili, nu suferă din lipsă de oameni învăţaţi sau cultivaţi, ci suferă din lipsă de oameni virtuoşi. Suferă pentru că a fost năpădită de oameni necinstiţi, care pentru a-şi înmulţi bogăţiile şi pentru a-şi asigura bunul trai nu se dau înapoi de la nimic. Suferă pentru că cei însetaţi de putere, în încercarea lor de a urca pe scara socială, răvăşesc totul în cale. Suferă pentru că dobândirea de case luxoase şi de confort a devenit unicul ţel în viaţă. De aici vine nenorocirea societăţii, aceştia sunt cei ce distrug convieţuirea paşnică în societate, iar nu cei ce trăiesc în virtute şi sfinţenie. „Aceasta e ceea ce strică totul, anume că lucrul cel cu adevărat de trebuinţă, cel care menţine viaţa noastră, este socotit de prisos şi secundar[12].

 Iar lucrul de care societatea are cu adevărat trebuinţă şi care o menţine în armonie este tocmai virtutea, cultivarea sufletească[13].

  1. În legătură cu aceste două patimi, o alta – tot la fel de chinuitoare şi primejdioasă, sau poate chiar mai primejdioasă pentru înflăcărata tinereţe– domina atmosfera în care creşteau tinerii. Libertinajul sexual, cum am spune astăzi, adică stârnirea şi satisfacerea poftei trupeşti, iubirea trupului. Sfântul Părinte şovăie să vorbească despre această temă, își depăşeşte însă şovăielile şi ruşinea, pentru a mustra şi a înfiera nepăsarea tuturor celor răspunzători cu educaţia faţă de această răsturnare nu numai a legilor morale, ci şi a celor fireşti. Şi este uimit el însuşi– exprimând de asemenea uimirea multora– cum de rabdă Dumnezeu atât de mult şi îngăduie această îndobitocire a omului, cum de nu trimite foc ca să ardă cetatea Antiohiei, după cum făcuse altădată cu Sodoma şi Gomora.

O mare răspundere pentru destrăbălarea morală sfântul o atribuie teatrului, (lumii spectacolului), ale cărui piese aveau mai ales subiecte obscene, curvii şi adultere: „Acolo iau naştere adulterele, acolo se pune la cale stricarea căsniciilor, acolo sunt femei ce-şi vând trupul, bărbaţi care se prostituează, tineri destrăbălându-se; toate sunt pline de fărădelege, toate pline de măscări, toate pline de ruşine[14], remarcă el, cuvânt cu cuvânt.

  1. Sfaturi punctuale ale Sf Ioan Ioan Gură de Aur

asupra diverselor aspecte ale educației copiilor

 

„Sufletele copiilor, spune Sfântul Ioan, sunt moi şi fragede; dacă învăţăturile bune sunt întipărite asupra lor încă de la început, nimeni nu o să le mai poată şterge, deoarece cu timpul ele se întăresc ca o pecete, aşa cum se întâmplă cu ceara. Un lucru moale ia orice contur, deoarece încă nu a căpătat o formă a sa statornică. Sufletele copiilor mai seamănă şi cu nişte planşe de pictură sau cu un material pentru sculptat. Este nevoie de multă atenţie şi sârguinţă din partea pictorilor pentru a realiza un tablou frumos. Sculptorii, de asemenea, îndepărtează cu multă răbdare ceea ce prisoseşte şi adaugă ceea ce este necesar, pentru a obţine opera pe care o doresc. Nu există un material mai minunat pentru a crea o operă de artă decât sufletele copiilor; tot ce trebuie e ca aceasta să se facă la timp. Astfel, părinţii făuresc nişte icoane însufleţite ale lui Dumnezeu, nişte statui vii.”[15]

Formarea caracterului copilului stă în mâinile părinţilor. Este nevoie şi de mustrări, dar cu discernământ. Doar astfel poate copilul să-şi însuşească mustrările şi să dobândească structura lăuntrică necesară care va permite dezvoltarea şi întregirea personalităţii sale[16]. Spune Sfântul Ioan: „Părintele unui copil foarte răsfăţat care, dacă îi este bolnav copilul, îi dă dulciuri şi răcoritoare şi doar ce-l mulţumeşte pe copil, nimic însă din cele necesare bolii lui şi când apoi doctorul îl mustră, se apără spunând: „Ce pot să fac, nu-l pot vedea pe copilul meu plângând!”, [îşi merită soarta]: „Sărmane, şi nenorocite, şi trădătorule! Pentru că numai tată nu pot să îl numesc pe unul ca acesta; cu cât mai bine ar fi fost pentru tine, mâhnindu-l pe copil pentru puţin timp să-l faci sănătos pentru totdeauna, decât să faci din această scurtă mulţumire pricina unei tristeţi permanente[17].

Satisfăcând copilului orice dorinţă facem din el un om egoist; şi cu un asemenea caracter va fi nefericit în lume. Întăreşte Sfântul: „Ca nişte sculptori să depuneţi toată strădania, aşa încât să faceţi din copiii voştri minunate statui care să se asemene lui Dumnezeu. Vor deveni astfel, dacă scoateţi din ele orice lucru de prisos, dacă adăugaţi ceea ce trebuie, şi în fiecare zi le inspectaţi, ca să vedeţi ce defect firesc au, ca să îl ştergeţi[18]. Bunii pedagogi lucrează precum „agricultorii care taie unele ramuri ale plantelor, iar pe altele le lasă să crească. Uneori pedepsesc răutatea, încurajând şi promovând binele[19]. Primind observaţia şi dojana, copilul trebuie să înţeleagă că acela care-l dojeneşte o face cu dragoste, iar nu ca să-i provoace suferinţă. Atunci primeşte cuvintele, nu ca venind din furie, ci din grija unui părinte care se nelinişteşte pentru copilul lui.[20]Iată cum îi sfătuieşte Sfântul pe părinţi: „Să îl îndrepţi (pe copil): uneori privindu-l cu o privire severă, alteori spunându-i cuvinte amare şi mustrătoare şi alteori prin cuvinte bune şi promisiuni… Să fie şi ameninţări, dar să nu le aplici. Copilul să nu înţeleagă că sunt simple ameninţări. Ameninţarea are efect doar atunci când copilul crede că se va şi aplica. Căci, dacă tânărul care a făcut o greşeală înţelege că îl ameninţi fără să îl şi pedepseşti, va rămâne indiferent. Să aştepte să fie pedepsit, fără însă a fi pedepsit, ca să nu piardă frica pedepsei[21]. „Tocmai aceasta este însuşirea pedagogului: să nu se grăbească să pedepsească, ci să aspire la îndreptare şi să fie prudent în a aplica pedeapsa[22]. Sfântul Ioan Gură de Aur socoteşte că e nepedagogic să îl educăm pe copil, aşa încât să-şi omoare şi să-şi refuze furia. Trebuie să îl învăţăm modurile prin care poate să-şi canalizeze în chip creator mânia. Spune părinţilor: „Să mergem la lucrarea sufletească cea mai dominantă, mânia. Mânia nici nu trebuie dezrădăcinată cu totul din copil, nici să îi permitem să o folosească fără discernământ. Trebuie să îi educăm pe tineri de la vârstă fragedă, aşa încât atunci când ei înşişi sunt nedreptăţiţi, să rabde şi să nu se mânie, când însă văd că altul este nedreptăţit să intervină curajos şi să îl apere prin mijloacele potrivite[23]. Trebuie să se exerseze copilul în a-şi stăpâni iritabilitatea, astfel încât să poată primi o anume dezamăgire sau zădărnicire a vreunei dorinţe a lui fără să se mânie. Când copilul învaţă să rabde micile pagube şi dezamăgiri, va putea mai târziu să rabde şi pe cele mai mari pe care le va îngădui Dumnezeu[24].

Este necesar ca oferim copilului distracţii inofensive şi amuzament, să îl conducem la oameni virtuoşi, să îi arătăm frumuseţile naturii şi ale artei şi să îi dăm o anumită libertate de mişcare, după ce i-am spus că priveliştile necuviincioase şi obscene nu au nici o valoare[25]. „Când îi spunem toate acestea”, spune Sfântul nostru Părinte, „trebuie să îi dăm multe sărutări şi să îl strângem la piept, ca să îi arătăm marea noastră dragoste[26].

Creşterea duhovnicească a copilului trebuie să fie grija principală a părinţilor. Nu trebuie să înveţe carte şi meşteşuguri doar pentru a câştiga bani, ci şi ca să crească „în învăţătura şi certarea Domnului”[27]. Sfântul Ioan Gură de Aur întăreşte: „Nu îţi spun să ţii copilul necăsătorit şi să îl trimiţi în pustie sau să îl obligi să devină călugăr. Nu, nu îţi spun asta. Desigur, aş dori-o şi mă voi ruga ca toţi să primească a se face monahi. Dar pentru că pare greu, nu insist. Creşte, deci, un creștin şi învaţă-l să fie de mic evlavios şi ca om în lume” [28].

Despre valoarea exemplului personal al celor mari scrie multe pagini Sfântul Ioan Gură de Aur. „După cum e pământul în care va fi sădită planta, asemenea va fi şi fructul ei[29]. „Cum să îl poţi îndrepta pe fiul tău, să îi dai sfaturile trebuincioase altuia care este neglijent, de vreme ce tu însuţi, care te afli la o bătrâneţe înaintată, faci asemenea fapte rele? Astea le spun şi îi dojenesc pe vârstnici, nu pentru a disculpa de orice acuzaţie şi vină pe tineri, dar prin cei dintâi să îi păzesc pe cei de-al doilea” [30]. „Cum poate, deci, tatăl să îi înveţe pe alţii să-şi înfrâneze patima, obrăznicia şi mânia, când el însuşi nu a învăţat să se înfrâneze[31]. „Mai degrabă noi avem nevoie de pedagog, nu aceia, adică copiii, de vreme ce greşelile lor nu pot fi mari, câtă vreme ale noastre sunt foarte mari[32].

  1. Concluzie

Ideile sfântului Ioan sunt extrem de actuale şi dacă ne gândim la educaţie. La fel ca în vremea sa, şi astăzi sistemul educaţional pierde uneori din vedere cea mai importanta sursă a educaţiei şi anume cuvântul lui Dumnezeu. Orice carte sau manual care urmăreşte într-un fel sau altul educarea copiilor sau a tinerilor se fundamentează pe o viziune pur omenească şi de aceea utilitatea sa se opreşte într-un anume punct, iar conţinutul este supus mereu schimbărilor. Acest neajuns poate fi împlinit dacă înţelegem educaţia aşa cum a privit-o Sfântul Ioan Gură de Aur ca o acţiune firească, derivată din responsabilitatea părintelui sau a educatorului, care nu exclude conţinuturile educaţiei profane, dar care este fundamentată pe lucrarea cuvântului lui Dumnezeu, singura sursă care poate oferi o călăuzire adecvată atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru cea viitoare, în Împărăţia lui Dumnezeu.[33] Altfel, în absenţa formării morale a sufletului, omul deviază, aşa cum oricine limpede poate vedea în spaţiul public, şi clachează existenţial, de cele mai multe ori în chip definitiv, sfârşind fie în delincvenţă, fie în plăceri grosiere, stricătoare de trup şi suflet.[34]

[1] I.G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în ST, an. IX, 1957, nr. 9 - 10, p. 599
[2] Pr Theodor Zisis, Cum ucidem sufletele copiilor noștri chiar noi, „credincioșii”, www.cuvantul-ortodox.ro, consultat la 24.03.2015
[3] Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre slava deşartă şi despre creşterea copiilor, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2001
[4] I G. Coman, Viaţa Sfântului loan Gură de Aur, în GB, an. XVIII, 1 1959 nr. 1-2, p. 31
[5] I. G. Coman, Spirit umanist şi elemente de antropologie în gândirea patristică, în ST, an. XXII, 1970, nr. 5-6, p. 360
[6] Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped, Sfântul Ioan Hrisostom şi viaţa de familie, www.pemptousia.ro, consultat la 24.03.2015
[7] Pr Theodor Zisis, art cit
[8] Ibidem
[9] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie. Apologia vieţii monahale. Despre creşterea copiilor, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2001, p 258
[10] Ibidem , p 255
[11] Sf Ioan Gură de Aur, Omilia 19 la I Tim 5, apud Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped, art cit
[12] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie..., p 271
[13] Pr Theodor Zisis, art cit
[14] Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri. Partea III. Omilii la Matei,Omilia 37, 6, Ed. IBMBOR, PSB, Bucureşti, 1994, p. 462
[15] Pr Theodor Zisis, art cit
[16] Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped, art cit
[17] Sf Ioan Gură de Aur, Comentariu la Faptele Apostolilor, Omilia 30, apud Educația copiilor, www.crestinortodox.ro
[18] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie..., p 271
[19] Sf Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola II către Corinteni, Omilia 15, apud Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped, art cit
[20] Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped, art cit
[21] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie..., p 272
[22] Sf Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola II către Corinteni, Omilia 21, apud Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped, art cit
[23] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie..., p 273
[24] Ibidem
[25] Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped, art cit
[26] Ibidem
[27] Ibidem
[28] Sf Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evanghelia după Ioan, Omilia 30, apud Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped, art cit
[29] Sf Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Coloseni, Omilia 9 , apud Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped, art cit
[30] Sf Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre Ana, Omilia 1, apud Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped, art cit
[31] Sf Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Tit, Omilia 2, apud Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped, art cit
[32] Sf Ioan Gură de Aur, Comentariu la Fapte, Omilia 42, apud Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped, art cit

[33] Diac. Bogdan-Mihai Hrişcă, Lucrarea Cuvântului lui dumnezeu în misiunea Bisericii și în educație, reflectată în opera Sfântului Ioan Gură de Aur, teză de doctorat – rezumat , file:///C:/Users/Pr%20Gabriel/Downloads/rezumat_teologie_bogdanhrisca%20(1).pdf
[34] Nicușor Deciu, Educaţia copilului la Sfântul Ioan Gură de Aur, www.ziarullumina.ro, consultat la 25.03.2015


Parohia Plevna

Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Parohia Plevna, Biserica Ortodoxa, Plevna, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, Protopopiatul Lehliu

 
Copyright 2017 - Parohia Plevna

Powered by NETCreator & Lacasuri Ortodoxe