Parohia Plevna
Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Episcopia Sloboziei si Calarasilor
Comuniune euharistică și responsabilitatea creștină a tinerilor (conferință)
Pr Gabriel Toma: 13-04-2016 09:47:54 in Anul omagial
  Anul 2016, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox, dorește să evidențieze necesitatea unei conlucrări mai eficiente între organizațiile de tineret ale Bisericii, pe de o parte, şi instituțiile bisericești (parohii, mănăstiri, protoierii, școli teologice, profesori de religie, centre eparhiale), pe de altă parte, în vederea intensificării coresponsabilității în păstrarea, apărarea şi promovarea credinței creștine ortodoxe, a valorilor spirituale, morale şi culturale în societatea de azi. 
 Temeiul, izvorul nesecat, modelul și puterea de a înainta spre comuniunea noastră veșnică cu Dumnezeu și cu ceilalți este comuniunea veșnică a Sfintei Treimi. Din această perspectivă nu poate fi vorba despre libertate și responsabilitate fără a face apel la tema comuniunii, care este în esență o teologie a comuniunii la toate nivelurile vieții Bisericii, în care libertatea (fără de care nu poate exista responsabilitate) este percepută în relația concretă a omului cu Dumnezeu, a omului cu aproapele său, a omului cu întreaga făptură. Libertatea este trăsătura fundamentală a omului, ca ființă creată după chipul Dumnezeului personal, liber și suveran. Nu al unui dumnezeu singuratic, ci al Sfintei Treimi, „structura supremei iubiri” . În acest sens, libertatea are ca finalitate comuniunea de iubire cu Dumnezeu și cu ceilalți. De aceea libertatea în natura sa cea mai autentică este libertate în vederea comuniunii. Libertatea lui Hristos, ca libertate a comuniunii este temeiul libertății creștinului. În acest sens, întreaga viață creștină este o luptă pentru libertate, în măsura în care este efortul de a îndeplini porunca iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele, chiar în condiții dificile. Această libertate de a rămâne în comuniune cu Hristos, în ciuda piedicilor, constituie experiența apostolică cea mai profundă în materie de libertate: „Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui hristot? Necazurile, sau strâmbătatea sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? (Rom 8, 35- 38) Studiile sociologice aupra fenomenului religios contemporan au ajuns la concluzia că „aproximativ 90% din resursele materiale și spirituale ale Bisericii sunt direcțonate și concentrate către 10% din numărul credincioșilor” , corespunzând celor ce sunt deja implicați în viața parohiei (frecventează slujbele, mărturisesc credința, sunt cuprinși în activitățile curente parohiale). A trecut de mult vremea preotului-păianjen (ce aștepta liniștit să vină credincioșii pentru „servicii religioase”), tot așa, a trecut vremea (în sens lumesc) a bisericii-spital (funcționând pe principiul românesc: dacă nu ai nevoie stringentă să mergi la doctor, ești sănătos!). Vremurile actuale impun re-transformarea preotului în ferment și a comunității în familie de frați în credință și solidari în acțiune. Grupul cel mai dinamic de credincioși către care misiunea preotului- ferment în mediul familial-comunitar poate înregistra rezultate îmbucurătoare pentru misiune este cel al tinerilor din parohie. Participarea lor conștientă și activă la cult, la activitățile parohiale pentru care au vocație și în definitiv la zidirea lor ca „pietre vii” ale structurii Bisericii sunt nu doar premise pentru proiectarea activităților Bisericii în timp (ca pregătire a lor pentru statutul de creștini maturi), ci, mai mult, sunt semne vădite ale sănătății și maturității comunității parohiale formate din toate segmentele sociologice de vârstă. Într-o societate secularizată în care credinţa şi valorile spirituale sunt marginalizate, iar libertatea nu mai este asociată cu responsabilitatea, cunoașterea situației reale a tineretului creștin-ortodox din zilele noastre, înțelegerea profundă a vocației sale spirituale şi ajutorarea lor se impun ca priorități ale lucrării misionare ale Bisericii.
 Pastorația tinerilor constituie răspunsul comunității creștine față de nevoile tinerilor și împărtășirea darurilor unice ale tinerilor către întreaga comunitate, dar și transferarea bagajului de credință și etos creștin către generațiile ce vor deveni în scurt timp „prezentul” Bisericii. Ea se adresează tinerilor atunci când comunitatea creștină în ansamblul ei își exercită matur rolul pastoral de a întâmpina nevoile tinerilor. 
 1) Pastorația adresată tinerilor se bazează pe resursele și darurile comunității adulte , care oferă, pentru creșterea spirituală a tinerilor, oportunități de care aceștia au nevoie dar pe care nu le pot obține întotdeauna prin ei înșiși. Părintele Patriarh evidenția faptul că totuși „o concentrare excesivă de responsabilități pe seama clerului adult, văduvește vocația tuturor enoriașilor, mai cu seamă a celor tineri, de a-și asuma responsabilități pentru viața Bisericii, slujire conferită prin Taina Botezului, ca lepădare de satana și unire cu Hristos în fiecare zi” 
 2) Astfel, pastorația tinerilor este realizată împreună cu tinerii , întrucât aceștia au împreună cu adulții o responsabilitate comună, aceea de a îndeplini misiunea Bisericii. Când tinerii au ocazia de a-și exercita responsabilitatea împreună cu adulții, se oferă o recunoaștere a contribuției pe care aceștia o pot aduce la viața parohiei, familiei și comunității în general. Pastorația realizată împreună cu tinerii înseamnă a le da acestora oportunitatea de a participa la viața comunității. Cea mai evidentă oportunitate de a fi parte a comunității este împărtăşirea de Hristos Cel înviat şi înălţat la ceruri, prin care fiecare credincios dobândeşte în mod real, dar şi conştientizează treptat că el trăieşte viaţa lui Hristos, de care s-a împărtăşit, devenind hristofor, adică purtător de Hristos. În felul acesta, credinciosul nu mai trăieşte doar pentru sine, în mod egoist şi autosuficient, ci el dobândeşte din ce în ce mai mult conştiinţa că el nu-şi mai aparţine sieşi, ci Celui de Care s-a împărtăşit. Membrii Bisericii devin astfel gândirea sau mintea lui Hristos, vorbirea lui Hristos şi braţele binefăcătoare ale Lui, prin care Mântuitorul lucrează în lume. În aceasta îşi găseşte temeiul întreaga lucrare samarineană sau filantropică a Bisericii, cu alte cuvinte, astfel se ilustrează întregul umanism creştin, ancorat puternic în Iisus Hristos şi în întreaga umanitate. Reţinând sensul, puterea, darurile şi lucrarea Tainei Euharistiei, ne putem da cu uşurinţă seama că ea constituie un antidot real, eficient şi de neînlocuit la toate carenţele, insuficienţele şi relele lumii de astăzi. Lumea zisă postmodernă în care trăim este o lume ce tinde să se secularizeze din ce în ce mai mult, să ignore realităţile spirituale ale universului credinţei religioase în general şi ale celei creştine în special. Omul secularizat este acea fiinţă care doreşte să facă abstracţie de Dumnezeu, de Biserică, de mântuirea ca dar al lui Dumnezeu. Dar acest mod de a concepe realitatea şi viaţa îl scufundă pe om într-o pierdere a sensului real al vieţii, ce nu poate fi separat de Dumnezeu, îl individualizează, exacerbând egoismul şi tot felul de patimi, ce îl sărăcesc pe om din punct de vedere sufletesc, îl izolează şi îl face incapabil de o viaţă de reală comuniune cu semenii şi cu lumea înconjurătoare. Faţă de acest tip de om egoist, ancorat doar în plăcerea imediată şi indiferent faţă de semeni, Biserica afirmă cu tărie chipul lui Hristos, Omul pentru toţi oamenii, de Care ei se pot împărtăşi prin Tainele Bisericii, şi îndeosebi prin Sfânta Împărtăşanie. Prin împărtăşirea euharistică omul se vindecă de angoasele sale, de patimile şi de ezitările sale, în a fi împlinitor al voii lui Dumnezeu, întrucât primeşte în fiinţa sa puterea jertfei lui Hristos, eliberată de orice constrângere a păcatului. Omului secularizat, însingurat şi dezorientat Biserica îi oferă comuniune, slujire şi sens vieţii sale, deschis spre Dumnezeu şi spre semeni . Ar trebui spus că aducerea constantă a copiilor la împărtășanie este un mare pas înainte (față de atitudinea de indiferență religioasă), însă pasul înainte cu adevărat important și folositor ar fi împărtășirea părinților laolaltă cu copiii lor. Aici ar fi vizibilă o asumare, de tip biblic, a credinței „iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu” iar această venire împreună în fața Domnului ar deveni un factor roditor de stabilitate și maturizare a credinței în sânul familiei și a enoriei. „În Sfânta Euharistie se concentrează, ca într-un focar, pogorârea lui Hristos Cel înălţat la ceruri în inimile oamenilor, în Biserică, prin Duhul Sfânt, şi înălţarea oamenilor spre Hristos, prin eliberarea lor de variatele forme ale egoismului, care îi menţin ca într-o închisoare în limitările constrângătoare ale unei vieţi superficiale şi unilaterale. Însă Hristos dăruindu-Se prin Euharistie oamenilor, fiecăruia după numele său, El Se dăruieşte în acelaşi timp Bisericii Sale în întregul ei. Ca atare, Taina Euharistiei şi împărtăşirea de ea evidenţiază două aspecte fundamentale: aceasta are o dimensiune personalistă, având în vedere pe fiecare om credincios în parte, care se uneşte cu Hristosul euharistic, iar pe de altă parte, chiar prin aceasta ea pune în lumină dimensiunea comunitară a Euharistiei, în sensul că ea constituie, dezvoltă şi întăreşte permanent unitatea Bisericii, ca Trup al lui Hristos. Astfel, Hristos Se uneşte permanent cu Biserica Sa, întărind unitatea ei prin prezenţa în ea a lui Hristos Cel jertfit şi înviat. Prin faptul că Hristos Se coboară mereu şi mereu la oameni prin Euharistie, Acesta reîmprospătează continuu unitatea ei; dar în felul acesta, El îi sfinţeşte pe oameni, atrăgându-i pe aceştia în starea Sa de jertfă, de dăruire permanentă lui Hristos, şi unii altora, printr-o slujire jertfelnică, din puterea jertfei lui Hristos.” 
 3) Acest tip de pastorație, centrată pe Sfânta Euharistie dinamizează lucrarea tineretului creștin către asumarea și transmiterea darului în activități dedicate slujirii celorlalți, în special a altor tineri. Participarea la programe de consiliere împotriva consumului de droguri și a alcoolismului, implicarea în activități pastorale inițiate de Biserică, constituie exemple de pastorație a tinerilor realizată chiar de tineri . Mai mult chiar, „apartenența la un grup cu care împărtășește aceeași experiență de credință constituie un puternic pilon de stabilitate psiho-socială pentru tânăr, îl face să se simtă încurajat, susținut și valorizat de grupul respectiv, reușind mult mai ușor să depășească greutățile cu care se confruntă, mai ales atunci când samarinenii milostivi sunt de vîrsta lui” . 
4) În final, pastorația tinerilor este pentru tineri , prin aceea că adulții din Biserică, încearcă să interpreteze nevoile tinerilor și să pledeze în fața comunității pentru satisfacerea intereselor și problemelor legitime ale acestora. Adultul implicat în pastorația tinerilor are un acces special la punctele de vedere ale tinerilor și în general dispune de un nivel de credibilitate, influență și resurse care nu sunt disponibile tinerilor. „Credibilitatea, influența și resursele preotului (sau pedagogului) ce lucrează cu tinerii depind și rodesc doar dacă tânărul simte că cel care îl remarcă i se adresează calităților sale ascunse. A vedea însă calitățile ascunse ale unui tânăr este o însușire doar a celor ce au un permanent exercițiu duhovnicesc, și la care nu se poate ajunge fără darul lui Dumnezeu” Din acest motiv, astfel de adulți au o responsabilitate în plus, anume aceea de a vorbi în numele tinerilor și de a sensibiliza și motiva alți adulți cu privire la interesele și problemele tinerilor din parohie. Este important așadar ca întreaga comunitate parohială să iasă în întâmpinarea tinerilor cu proiecte și programe realiste, care să-i motiveze în activități de socializare, menite să sporească gradul lor de implicare comunitară. Astfel, trebuie încurajate acțiunile filantropice, concursurile cu teme creștine, întrunirile religios-culturale sau artistice, excursiile și pelerinajele etc. Pentru organizarea acestora trebuie implicați, împreună cu tinerii, preoții de parohie, profesorii de religie, pedagogi, personalități creștine ale vieții artistice şi culturale, voluntari. 
 În concluzie, esența lucrării pastorale asupra tinerilor urmărește conferirea unui reper de stabilitate, ancorat în persoana Domnului Iisus „fără Mine nu puteți face nimic” (In 15, 5), Cel ce este piatra cea tare pe care se poate clădi prezentul și viitor persoanelor și a obștilor din care facem parte. A doua etapă este împroprierea credinței autentice printr-o relație personală, vie cu El, căutându-l zilnic prin rugăciune și hrănire atât cu Cuvintele Lui din Sfânta Scriptură cât și, mai cu seamă cu Trupul și Sângele Lui oferite generos la fiecare Sfântă Liturghie. 

 BIBLIOGRAFIE 
 Baștovoi, Ierom Savatie, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002 
 Coman, Pr Dr Constantin, Ortodoxia sub presiunea istoriei, Editura Bizantină, București, 1995 
Croitoru, Pr Drd Florin, Pastorația individuală. Orientări generale, în Altarul reîntregirii, an X (2005), nr 1, p 246- 258 Enășoae, Iosif, De la kerigmă, la cateheza sistematică, Editura Sapientia, Iași, 2007 
Stăniloae, D, Teologia Dogmatică ortodoxă, vol I, Editura IMBBOR, București, 1996 http://www.doxologia.ro/actualitate/alte-articole/pastoratia-tinerilor-ca-misiune-bisericii http://ziarullumina.ro/taina-euharistiei-daruieste-omului-comuniune-cu-hristos-87860.
html http://patriarhia.ro/vocaia-tinerilor-ortodocsi-astazi-comuniune-si-responsabilitate-8721.html
http://www.apostolia.eu/articol_858/ganduri-catre-tinerii-noştri.html
ziarullumina.ro/parohia-unde-inveti-cum-sa-te-faci-tuturor-toate-109357.html

Parohia Plevna

Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Parohia Plevna, Biserica Ortodoxa, Plevna, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, Protopopiatul Lehliu

 
Copyright 2017 - Parohia Plevna

Powered by NETCreator & Lacasuri Ortodoxe
NETCreator