Parohia Plevna
Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Episcopia Sloboziei si Calarasilor
Trepte în istoria închinării în duh și adevăr (II)
Administrator: 30-09-2016 07:57:11 in Cateheză

PERIOADA  PATRIARHILOR: Cultul are dimensiunea chemării  personale și a „conservării”  modului de închinare al primilor oameni

  Fiii primilor oameni oferă lui Dumnezeu sacrificii din produsele ocupațiilor lor. Astfel, Cain și Abel aduc jertfe lui Dumnezeu din  roadele lor (Fac. 4, 3-5) ca sacrificiu de mulțumire. Apoi, Enoh nepotul lui Adam (Fac. 5) a început sa invoce numele lui Dumnezeu, la care s-au adăugat în timp  rugăciuni si sacrificii, toate presupunând conștiința existentei lui Dumnezeu. Noe, aduce un sacrificiu de mulțumire după încetarea potopului (Fac 8, 20 ), fără a fi cerut de Dumnezeu, izvorând doar din natura omului ce se simte dependent de Dumnezeu.

   Cu timpul insă, din cauza păcatului, se alterează simțământul religios profund si adevărat, cum se va întâmpla la urmașii lui Cain, ce părăsesc închinarea adevăratului Dumnezeu, căzând în idolatrie, în închinare adusă naturii. Astfel credința începe să alunece către politeism, lucru împiedicat de Dumnezeu prin descoperirea făcuta lui Avraam, chemat de Dumnezeu să fie purtătorul Revelației în scopul mântuirii întregului neam omenesc. În planul lui Dumnezeu, Avraam și urmașii lui vor locui în Canaan, o țară îndepărtată  față de locul lor de origine, unde vor ajunge ca urmare a poruncii precum și a voinței Sale. El și urmașii lui aveau misiunea să păstreze cunoștința despre Dumnezeu până la venirea Mântuitorului promis.

Religia patriarhilor apare la acest moment istoric, trasată de trei idei forță:

1.     Există un Dumnezeu ce a încheiat o alianță- legământ cu Avraam și cu urmașii lui;

2.     Mărturia acestui legământ este viitoarea stăpânire a Canaanului ;

3.     Acest Dumnezeu este un Dumnezeu al dreptății; El este și judecătorul tuturor oamenilor.

   Patriarhii sunt astfel păstrătorii tezaurului privind caracterul adevăratului Dumnezeu (Real, Diferit de lume, cu un plan in privința lumii- trimiterea Mântuitorului) și al cultului pe care Acesta îl acceptă si primește. Ca urmare, patriarhii  au inălțat altare „la Sichem și Betel ( Fac 33, 20; 35, 1-7 ) sau cele, de mai târziu pe munții Ebal și Garizim (Deut 27, 5; Ioan 4, 20-21 )” și au adus jertfe pretutindeni unde s-au instalat, îndeplinind prin semnul exterior al sacrificiului cerut de Dumnezeu (Fac 15, 9-10) ritualul „oficializării” legământului cu divinitatea. Oriunde se deplasau in condițiile vieții nomade, patriarhii aduceau jertfe (Fac 8, 20; 12, 7-8),  au ridicat  altare de piatră pe care le sfințeau și afieroseau lui Dumnezeu, cum a făcut de pildă Iacob ce a luat piatra ce i-a folosit drept căpătâi „ a așezat-o ca un monument și a turnat ulei deasupra ei” (Facere 28, 18-22 ) dând acelui loc numele Betel ( casa lui Dumnezeu). Patriarhii alegeau si arbori  ( Fac 12, 6; 35,4; Deut 11,30; Ios 24,26 ) și fântâni sacre ( Fac 16,14 )  ce le reaminteau de ceea ce făcuse Dumnezeu într-un anumit moment al vieții lor, se rugau ( Fac 25,21 ), se prosternau (Fac 24,52 ). Se făceau libații si ofrande, se aduceau sacrificii de animale. Însuși legământul pe care Dumnezeu îl incheie cu Avraam este pecetluit în mod solemn printr-o jertfă ( Fac 15, 9-10 ). Altarul în Vechiul Testament primește două înțelesuri: loc de jertfă dar și loc pentru arderea tămâiei, simbol al rugăciunii și al darului lui Dumnezeu.

  Ținând seama de faptul că adevărații credincioși ai Domnului- patriarhii și familiile lor,  erau foarte puțini numeric, aflați în general în situația de a pribegi din loc în loc, în virtutea faptului că erau capii familiei, erau și preoți sacrificatori, neexistând un program fix și rigid de închinare. Prin manifestările externe, patriarhii evrei îsi arătau credința față de Dumnezeu, Căruia îi făceau făgăduințe solemne, ca în cazul lui Iacob, ce fugind spre Mesopotamia promite Domnului la Betel a zecea parte din turmele sale ( Fac 28, 22 ). Promisiunii făcute lui Dumnezeu i se adaugă actul circumciziei, așezat ca legământ veșnic între Dumnezeu și Avraam (Fac 17, 10- 14 ).

    Rugăciunea rămâne însă dimensiunea vieții religioase strâns legată de cea a jertfelor:

 „Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.” ( Fac 4, 26 )

   Patriarhul Avraam, continuă tradiția duhovnicească a rugăciunii :

Domnul S-a arătat lui Avram, şi i-a zis: "Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale." Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului, şi a chemat Numele Domnului.” ( Fac 12, 8 )

  Melchisedec întâmpinând pe Avraam invocă numele lui Dumnezeu:

„Melchisedec a binecuvântat pe Avram, şi a zis: "Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!" (Fac 14, 19-20 ) .

  Eliezer, ajuns în Mesopotamia, mulțumește lui Dumnezeu, pentru întâlnirea cu Rebeca:

Atunci omul a plecat capul, şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, zicând: "Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu." (Fac 24, 27 )

    Cele două manifestări cultice proprii patriarhilor în privința adorării lui Dumnezeu, adică invocarea numelui divin sau rugăciuni de laudă, mulțumire și cerere precum si jertfele, ca semne si simboluri ale recunoașterii atotputerniciei lui Dumnezeu, sunt de origine dumnezeiasca, pentru că se întemeiază pe raportul stabilit la creație, între Dumnezeu și om, fiind rezultatul creșterii și conducerii dumnezeiesti, de care au avut parte primii oameni.

 

 


Parohia Plevna

Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Parohia Plevna, Biserica Ortodoxa, Plevna, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, Protopopiatul Lehliu

 
Copyright 2017 - Parohia Plevna

Powered by NETCreator & Lacasuri Ortodoxe