Parohia Plevna
Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Episcopia Sloboziei si Calarasilor
BISERICA- studiu biblic
Administrator: 04-10-2016 09:42:41 in Cateheză

Noțiunea de „BISERICĂ”, în limbajul cotidian și în Scripturi, are mai multe înțelesuri.

În limba română, biserică înseamnă clădire de cult (biserică) dar și comunitate a credincioșilor (Biserică).

În limbajul Sfintei Scripturi, biserica poate defini:

  • trupul omenesc, ca în textul: „nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Cor 6, 19);
  • omul în întregime, trup și suflet, ca în exprimarea: „sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: "Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu" (2 Cor 6, 16);
  • adunarea liturgică (de rugăciune), precum în textul: „Căci mai întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări, şi în parte cred.” (1 Cor 11, 18);
  • comunități însemnate de creștini, ca în expresia: „Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor.” (1 Cor 16, 19).

  Toate aceste înțelesuri ale bisericii sunt însă amenințate, în ele însele, de lipsa deplinei concordanțe față de o trăsătură stabilit de Domnul Iisus Hristos  Bisericii, aceea că ea va fi veșnică:  „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Mt 20, 20). Astfel, trupul omenesc și omul în întregime au un sfârșit, adunarea liturgică are un sfârșit, comunitățile însemnate de creștini puteau părăsi credința, denaturând învățătura lui Hristos.

   Iată de ce adevăratul înțeles al Bisericii se regăsește în următorul text: „Că  Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.” (Efes 1, 17- 22-23). Se înțelege de aici că Biserica, fiind Trup al lui Hristos, nu poate fi doar una văzută, pământească, ea nu-i cuprinde doar pe oamenii vii ci și pe cei adormiți și pe îngeri.

  Această Biserică, Trup al lui Hristos, primește o semnificație reală doar  după împărtășirea Duhului Sfânt, căci „dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui” (Rom 8, 9), adică nu aparține Bisericii lui Hristos.

  Chemarea la Biserica lui Hristos, adresată oricui, este totuși condiționată de

  1.         BotezCine nu se va naște din apă și din Duh, nu va putea intra în Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5);
  2.         ÎmpărtășanieAdevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi” (Ioan 6, 53).

  Cei ce răstălmăcesc Scripturile, extrag din Cuvântul lui Dumnezeu anumite texte pe care le scot din înțelesul general al Scripturii, rătăcindu-se și rătăcind și pe alții cu următoarele învățături:

  •         orice adunare a celor ce cred în Hristos poate fi numită biserică: unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Mt 18, 20).

  Dacă ar fi așa, ar deveni fără înțeles ceea ce Domnul spune cu 2 versete mai sus: „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.”  Dacă 2 sau 3 ar forma Biserica, Domnul n-ar fi adăugat „spune-l Bisericii”. Textul invocat privește stăruința și unirea în  rugăciune și nu constituția Bisericii.

  •        pentru ca adunarea  în care se săvârșește cultul să devină biserică e suficient să fie ales un presbiter care să oficieze frângerea pâinii

 Această slujire nu se dobândește însă prin votul sau alegerea oamenilor, ci ține de succesiunea apostolică și de punerea mâinilor arhierești. Căci altfel ar fi fără sens avertismentul Mântuitorului: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.” (Mt 7, 22- 23)

  •         toți creștinii sunt preoți. Nu există preoție sacramentală, căci „Hristos este piatra cea din capul unghiului” iar toți creștinii sunt chemați să fie preoți „ ca să aducă jertfe duhovnicești, bine- plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos” (1 Pt 2, 5).

Textul vorbește despre viața duhovnicească, creștină, pe care trebuie să și-o făurească creștinii. Nu este vorba despre înființarea de noi comunități ci de viața în comunitate. O astfel de trăire creștinească poate avea loc doar în cadrul adevăratei Biserici, la temelia căreia stă Hristos „ Pentru aceasta așa zice Dumnezeu: "Pus-am în Sion o piatră, o piatră de încercare, piatra din capul unghiului, de mare preț, bine pusă în temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se va clătina!” (Is 28, 16). Cei ce vor refuza să recunoască importanța zidirii lui Hristos, Biserica Sa, chiar dacă vor lupta nu vor fi încununați, căci nu luptă după regula jocului  „Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului.”(2 Tim 2, 5).

  •         nu ne mântuiește vreo organizație religioasă, ci Hristos prin credința noastră în El. Iar Petru, deschizându-şi gura, a zis: Cu adevărat înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor. Ci, în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate este primit de El.” (Fapte 10, 34- 35)

Dacă ar fi așa, venirea lui Hristos pe pământ, întemeierea Bisericii, a preoției, a Tainelor nu ar avea niciun sens. Săvârșirea faptelor bune plăcute lui Dumnezeu, ca în cazul lui Corneliu, care era „cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna.”(Fapte 10, 2) atrage mila lui Dumnezeu, și  Domnul îl aduce neapărat în Biserica Sa, prin Taina Botezului.


Parohia Plevna

Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Parohia Plevna, Biserica Ortodoxa, Plevna, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, Protopopiatul Lehliu

 
Copyright 2017 - Parohia Plevna

Powered by NETCreator & Lacasuri Ortodoxe