Parohia Plevna
Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Episcopia Sloboziei si Calarasilor
Trepte în istoria închinării în duh și adevăr (V)
Administrator: 24-10-2016 09:54:02 in Cateheză

CULTUL PUBLIC AL VECHIULUI TESTAMENT ( în Pentateuh)

 A)  Locul de inchinare

  Urcarea lui Moise pe Muntele Sinai nu a însemnat doar primirea Legii ci și primirea unui plan pentru locul public de inchinare, închis, al cărui altar era așezat sub un cort de pânza, „ceea ce înseamnă că planul său a fost conceput de Dumnezeu și nu a avut ca model lăcașurile de cult ale egiptenilor.  Acest cort era diferit față de cele înălțate in aer liber, fiind și mai complex ca și construcție. În ciuda faptului că evreii se aflau in lipsuri, determinate de plecarea intempestivă și ratăcirea prin deșert, pot să împlinească poruncile lui Dumnezeu privitoare la materialele și obiectele rituale ale cortului, cum se vede la Ieș 27, 1-3 unde sunt descrise etapele construirii cortului și a tot ce ține de el : altarul jertfelor, împrejmuirea cortului, veșmintele folosite de preoți ( Ieș 26; 27; 28 ). Obiectul cel mai important din Cortul Mărturiei era Chivotul Legii, „ ce nu era o reprezentare a lui Dumnezeu, ci semnul văzut al alianței între Dumnezeu si Israel. În Chivotul Legii, construit amănunțit dupa indicațiile lui Dumnezeu se păstrau Tablele Legii. Cortul  care era portabil și Chivotul Legii au insoțit poporul evreu prin toate rătăcirile prin pustiu și de asemenea, în Canaan”, fiind considerat pentru evrei drept simbolul unității naționale.

   Rostul Cortului  în religia lui Israel era atât de a face vizibilă prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului  ( cele două table ale Legii- ca mărturie a voii si legământului lui Dumnezeu; tronul îndurării- de unde Dumnezeu descoperă poruncile și revarsă binecuvântările Sale ) dar și de a păstra unitatea de credința și de neam a poporului Israel. Cortul Mărturiei, mobil, caracteristic perioadei ieșirii din Egipt și al rătăcirii prin pustiu era folosit doar pentru „ dialogul lui Moise cu Dumnezeu, deci aici nu se aducea un cult sacrificial, fiind amplasat în afara taberei”.

  Ajungerea poporului în Țara Făgăduinței a permis construirea unui nou Cort Sfânt sau Cort al Domnului, ca centru religios și cultic al evreilor, fiind „mult mai somptuos, având o curte exterioară unde se aduceau jertfele, păstrându-și în ciuda caracterul mobil, statutul de centrul religios și cultic până la construcția templului”.

   Etapa următoare a evoluției cultului evreiesc este dată  de înalțarea Templului lui Solomon, pe baza proiectului si aranjamentelor privind furnizarea materialelor de construcție, întreprinse de David. Sfințirea templului din Ierusalim și asigurarea din partea Domnului că : „ numele Său va fi acolo și va asculta strigarea și rugăciunea robilor Săi ” (3 Regi 8, 29 ) îl va transforma în centrul cultului mozaic și „simbolul unității naționale și religioase a poporului Israel” având menirea de a fi casa lui Dumnezeu, locul unde locuia El, nu în sensul că această casă făcută de mâini omenești ar putea cuprinde pe Dumnezeu, ci numai că „ în această casă locuiește numele lui Dumnezeu și-și manifestă aici prezența Sa prin ascultarea și împlinirea  rugăciunilor adresate Lui. Deci templul avea aceeași menire ca și Cortul Sfânt cu singura deosebire că era stabil. Aici ca și la Cortul Sfânt trebuia să se săvârșească cultul religios cu rugăciuni, jertfe și cântări de psalmi”.  Construit alături de palatul regal, templul, ca simbol al unității poporului lui Israel, indica faptul că dinastia davidică este aleasă de Dumnezeu pentru a cârmui și a păstra credința revelată. În acest mod poate fi interpretată constatarea că ceremoniile regale sunt adesea încorporate în liturghia Templului. „Cultul mozaic nu se celebra decât la templul din Ierusalim, cultul căpătând prin acest edificiu „semnificații noi, simbolismul și funcționalitatea sa cultică fiind mult mai complexe decât cele ale Cortului Mărturiei și Cortului Sfânt”, însă lectura publică a Scripturii se putea face și în alte locuri  (Ier 36, 6; 10, 12-15 ).

 

Sensul tipic- prefigurativ

  „Lăcașurile de cult poruncite  de Dumnezeu în Vechiul Testament preînchipuie Biserica lui Hristos si ele confirmă strânsa legătură dintre cele două Testamente. Ca și în Vechiul Testament, biserica nu este o casă obișnuită. Existența lor arată adevărul că Dumnezeu a socotit ca omul să aibă conștiinta sfințeniei unui loc dedicat lui Dumnezeu. Destinația lor specială este dovedită prin actul sfințirii, prin care în Vechiul Testament era asigurată prin prezența Tablelor Legii și a norului sfânt, iar în Noul Testament, prin săvârșirea Sfintelor Taine.

  Între ambele lăcașuri este o relație de continuitate, cortul cu toate parțile lui componente, prefigurând biserica.”

  Întrega organizare a Cortului: ușa, altarul arderii de tot, ligheanul, materialele folosite la ridicarea cortului (aurul, lemnul, țesăturile), altarul tămâierii, sfeșnicul, chivotul, masa punerii înainte, etc, poate avea înțeles tipic trimițând la Domnul Iisus și la misiunea Sa sfințitoare în lume.

 

 


Parohia Plevna

Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Parohia Plevna, Biserica Ortodoxa, Plevna, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, Protopopiatul Lehliu

 
Copyright 2017 - Parohia Plevna

Powered by NETCreator & Lacasuri Ortodoxe
NETCreator