Parohia Plevna
Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Episcopia Sloboziei si Calarasilor
Învățăturile lui Neagoe Basarab privind unirea ipostatică
Administrator: 26-09-2016 09:57:42 in Cateheză

Dogma unirii ipostatice a fost formulata la Sinodul III Ecumenic -(431). A fost dezvoltata si precizata la Sinodul IV si VI Ecumenic.

Cuprinsul dogmei este următorul:

1. In Iisus Hristos sunt doua firi (dumnezeiască și omenească) cu doua vointe si doua lucrari corespunzatoare, unite intr-o singura persoana sau, ipostas;

2. Aceasta persoana este Dumnezeu Cuvantul, care este si ramane singurul subiect neimpartit al celor doua firi;

3. Modul unirii este fara impartirea sau despartirea, ames­tecarea sau schimbarea firilor. Modul de unire al firilor este definit ca intrepatrundere sau perihoreza; firea umana se lasa intrepatrunsa de firea divina.

 Sfântul Neagoe Basarab în Învățăturile către fiul său Theodosie expune cât se poate de clar taina înomenirii Cuvântului:

Și să nu ne înșălăm cumvaș, fraților, și să mérgem după basnele și minciunile ereticilor, precum bârfescu ei și nu cred că Dumnezeu s-au pogorât pre pământ și fu și Dumnezeu și om, ci zic că nu s-au arătat cu adevărat (ci cu nălucire). Iar noi să crédem cu tot sufletul și să mărturisim și nu cu vreo părére cumvaș, ci cu toată adeverința, cum s-au arătat în lume și pentru mila sa cea multă s-au pogorât pre pământ și să întrupă din duhul sfântu și din curată fecioara Maria și fu om deplin și Dumnezeu deplin. Om fu, ca pre om să izbăvească din întunéric, iar Dumnezeu fu, ca și pre Adam să-l facă Dumnezeu și să-l spăsească. Cum și lucrurile lui îl arată și-l mărturisescu, și puterile lui céle dumnezeiești cu socoteală învață că iaste Dumnezeu adevărat; iar pateméle lui îl spun și-l vădescu că iaste om deplin. Și de va gândi cinevaș și să va socoti în slăbiciunea cugetului său într-alt chip, acela greu va să fie întrebat și ispitit în ziua cea groaznică și înfricoșată a judecății. Dar deaca nu fu cu trup, Maria fecioara ce purta în pântecile ei și pre cine vesti Gavriil, arhanghelul, că-i zise că iaste Dumnezeu? Deaca nu fu om, în iaste cine zăcu și fu înfășat în scutece? Și deaca nu fu Dumnezeu, păstorii cui să închinară? Deaca nu fu om, Iosif pre cine obrezui? Și deaca nu fu Dumnezeu, pentru a cui cinste mergea steaoa ceriului cătră dânsul? Deaca nu fu om, Maria pre cine aplecă? Și de nu fu Dumnezeu, vrăjitorii cui aduseră daruri? Deaca nu fu om, Simeon pre cine ținu în brațe? Și de nu fu Dumnezeu, cui zise: „Acum, stăpâne, să mă slobozești cu pace?“ Deaca nu fu om, Iosif pre cine luo și fugi în Eghipet? Și de nu fu Dumnezeu, pre cine să umplu cuvântul, carele fu zis: „Din Eghipet chemai pre fiiul mieu?“ Deaca nu fu om, Ioan pre cine boteză? Și de nu fu Dumnezeu, cui zise tatăl din ceriu: „Acesta iaste fiiul mieu cel iubit, de carele bine vuiu?“ Deaca nu fu om, cine să posti în pustie și apoi flămânzi? Și de nu fu Dumnezeu, îngerii din ceriu cui să pogora și-i slujiia? Deaca nu fu om cine fu chemat la nuntă în Cana Galileiului? Și de nu fu Dumnezeu, cine făcu apa vin? Deaca nu fu om, cine luo pâine în mână? Și de nu fu Dumnezeu, cine sătură în pustie din 5 pâini și din 2 pești 5.000 de oamini, făr' de mueri și făr' de copii? Deaca nu fu om, în corabie cine dormi? Și de nu fu Dumnezeu, cine opri valurile mării și vântul? Deaca nu fu om, Simon fariseul cu cine mâncă? Și deaca nu fu Dumnezeu, cine erta păcatele celor păcătoși? Deaca nu fu om, cine șăzu la puț, de să odihni, fiind ostenit de cale? Și de nu fu Dumnezeu, cine da samarinencei apă vie și o vădi că au avut 5 bărbați? Deaca nu fu om, cine îmbrăca haine omenești? Și de nu era Dumnezeu, cine făcea puteri și minuni? Deaca nu fu om, cine scuipi pre pământu și făcu tină? Și de nu fu Dumnezeu, cine făcu pre cel ce să născuse orbu, cu ochi? Deaca nu fu om, cine lăcrămă la mormântul lui Lazar? Și de nu fu Dumnezeu, cine învie pre cel mort de patru zile numai cu porunca? Deaca nu fu om, cine șăzu pre catâr? Și de nu fu Dumnezeu, la a cui întâmpinare ieșiră năroadele cu slavă? Deaca nu fu om, ovréii pre cine prinseră? Și de nu fu Dumnezeu, cine porunci pământului și déde pre acéia pre toți cu féțele în jos? Deaca nu fu om, cine fu lovit cu palma preste obraz? Și de nu fu Dumnezeu, cine tocmi și vindecă urechia lui Malho, slugii arhiereului, carea o tăiase Petru? Deaca nu fu trup, cine răbda scuipire preste obraz? Și de nu fu Dumnezeu, cine suflă preste féțele apostolilor duh sfânt? Deaca nu fu om, cine stătu la judecată înaintea lui Pilat? Și de nu fu Dumnezeu, cine înfricoșă și spăimântă noaptea în vis pre muiarea lui Pilat? Deaca nu fu om, pre cine dezbrăcă dorobanții Ierusalimului și hainele lui le împărțiră ei adinsu ei-și? Și de nu era Dumnezeu, cum întunecă soaréle, când era el pre cruce? Deaca nu era om, pre cruce cine stătu răstignit? Și de nu era Dumnezeu, cine cutremură pământul din temeliia lui? Deaca nu fu om, ale cui palme și talpe le pătrunseră cu piroane de fieru? Și de nu fu Dumnezeu, cum să dăspică zăveasa biséricii în doao și să sparseră pietrile și să dășchiseră mormânturile? Deaca nu fu om, cine strigă și zise: „Îli, ili lama savahtani“, ce să zice: „Dumnezeule, Dumnezeul mieu, căci m-ai lăsat?“ Și de nu fu Dumnezeu, cine zise: „Tată, iartă-i!“ De nu fu om, cine spânzură pre cruce cu tâlharii? Și de nu fu Dumnezeu, cine zise tâlhariului: „Astăzi cu mine vei fi în raiu“? Deaca nu fu om, cui aduseră oțet și hiiare să bea? Și de nu fu Dumnezeu, al cui glas auzi iadul și să cutremură? Deaca nu fu om, ale cui coaste să pătrunseră cu sulița și eși sânge și apă? Și de nu fu Dumnezeu, cine sparse porțile iadului și rumse încuetorile și lanțurile lui? Și cu a cui poruncă eșiră morții din mormânturi? Deaca nu fu om, apostolii pre cine văzură cându era încuiați în casa cea mai de sus? Și de nu fu Dumnezeu, cum întră fiind ușile încuiate? Deaca nu fu om, Thoma ale cui rane de cue și de suliță pipăi? Și de nu fu Dumnezeu, cui zise: „Domnul mieu și Dumnezeul mieu“? Deaca nu fu om, la marea Teveriadului cine mâncă? Și de nu fu Dumnezeu, cu a cui poruncă să umplu năvodul de péște? Deaca nu era om, pre cine văzură îngerii suindu-se la ceriu? Și de nu fu Dumnezeu, ceriurile cui să dășchiseră și puterile cerești cui să închinară cu frică și tatăl cui zise: „Șazi de-a dreapta mea“, cum zice David: „Zise Domnul Domnului mieu, șazi de-a dreapta mea, i proci“?


Parohia Plevna

Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Parohia Plevna, Biserica Ortodoxa, Plevna, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, Protopopiatul Lehliu

 
Copyright 2017 - Parohia Plevna

Powered by NETCreator & Lacasuri Ortodoxe