Cum luminează vișinii în noapte! Par candelabre în domul-livadă, Așa-s de albe florile voalate: Pot fluturii noptatici să le vadă!

Alba-nflorire-i sufletul de pom Ce strălucește-n nopți de primăvară? Ca inima creștină dintr-un om: E-o candelă în bezna seculară!

E-n vișini stol de albe porumbițe Ce-așteaptă semnul zborului spre casă? Țes florile: dantele, coronițe, Parcă-s gătiți în straie de mireasă!

Dar, când s-au desfăcut, așa de dalbi? Aveau doar muguri fragezi până ieri, Precum coconii fluturilor albi, Țineau închise-aripile de îngeri!

Azi, vișinii, ca martori, mă învață: Pom bun să fiu, columbă fără pată, Ca floarea, să port haină albă-n viață, Mireasă fiind, să luminez în noapte!

Doamne, ajută-mă!

Marinau Daniela

Categories: Articole