„Într-o dimineatã, in timp ce se aflau în temnița comunistă,- la programul de rugãciune: Pãrintele Sebastian – cãlugãrul de la Mãnãstirea Sihastru, Mihai Rãdulescu – studentul de la filologie din Bucuresti si un alt frate de mãnãstire, vine un activist si îi gãseste pe toti trei rugându-se. A fost adus imediat comandantul si loctiitorul politic. Adresandu-se grupului, acesta îi spune tânãrului student: „Dacã v-ati rugat, v-a dat Dumnezeu pâine? Ia rugati-vã mie, cã eu vã dau!” Dar Mihai ce-i rãspunde, inspirat de Cel cu care încã era în comuniune:

„Domnule comandant, dacă Dumnezeu nu dãdea ploaie, nici dv. nu aveați pâine!”

„Bine te-a mai instruit popa ãsta” a ripostat mânios comandantul și ca pedeapsã, le-a ordonat sã se dezbrace, dupã care i-a scos afarã, ținându-i asa pânã spre searã, într-un ger de crãpau pietrele.

Tot timpul cât a durat pedepsirea, cei trei au spus Rugãciunea inimii. Nu numai cã au supraviețuit, dar nici mãcar nu au rãcit, asa cum ar fi fost de asteptat. I-au dus apoi la „izolare”, unde au început Acatistul, iar Mihai a învãtat Otpustul, adicã pomenirea Sfintilor.” (Ioan Baciu)

Mihai Rădulescu (15 mai 1936 București –19 ianuarie 2009 București), a fost un scriitor român, istoric al detenției române sub comunism, armenolog, cercetător al artelor plastice și editor.

Născut la 15 mai 1936, în București, în familia Dumitru și Toni Rădulescu (ambii, fugiți de părinți, în capitală, pentru a-și apăra dragostea), fiul lor unic Mihai este hărăzit unui destin ciudat, numărând atât suișuri cât mai ales coborâșuri, deseori amețitoare, ce au format din el un luptător (caracteristică a multor copii și tineri care au crescut sub comunism, în România.

A refuzat să facă parte din orice organizație comunistă, iar în anul II al Facultății de Filologie, secția de Limbă și Literatură Engleză, preia chemarea studenților mediciniști la o demonstrație în Piața Universității, convocând numeroși colegi de facultate și alți cunoscuți. Este arestat la 4 noiembrie 1956 și condamnat în lotul organizatorilor la patru ani închisoare corecțională. Îi efectuează la Jilava, Gherla, Periprava, Salcia, Luciu–Giurgeni, după ce fusese anchetat la Ministerul de Interne.

A avut câteva mari suferințe: oreionul ce nu i-a fost tratat, rămânând astfel fără dreptul la urmași, avitaminoza A, tratată numai cu o pilulă de polivitamină pe tot parcursul bolii, însoțită de 20-30 crize nervoase pe zi, timp de mai bine de o lună. Finalmente, se eliberează din spitalul din Slobozia, bolnav de febră tifoidă și mutat la spitalul de boli contagioase din București.

Aceasta l-a scăpat de domiciliul obligatoriu ce-i aștepta pe toți cei eliberați în acea perioadă. Reia studiile universitare în 1963, devine licențiat în limbă și literatură engleză și română, iar în continuare se înscrie la doctorat, sub îndrumarea prof. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, dar nu va întruni condițiile politice necesare susținerii tezei.

Între timp a fost profesor de liceu, asistent al Facultății de Limbă Engleză și al Institutului Pedagogic; în 1972 a fost numit prin concurs lector de limbă engleză și franceză la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, de unde va ieși la pensie la șaizeci și cinci de ani.

O boală gravă (astm), coroborată cu alta la fel de gravă de inimă, îl împiedică ani de zile să mai iasă din casă și, din când în când, îl conduce la spital. Aceasta nu-l împiedică să-și continue activitățile de scriitor de beletristică, de istoric al detenției române sub comunism, de armenolog, de cercetător al artelor plastice și de editor.

După Revoluția Română din 1989 a întemeiat editura Ramida care a funcționat timp de zece ani. Scopul ei era publicarea de memorii de detenție si de carte religioasă. Colaborează cu regularitate la revista Ararat, Nor Ghiang, Memento (Timișoara) și la Contemporanul, Ideea Europeană. La postul de radiodifuziune România Cultural a deținut o rubrică timp de trei ani.

Astăzi are unul dintre cele mai bogate și mai bine organizate site-uri literare și de detenție din țară, unde nu demult a deschis un capitol nou: „Cartea Prietenului Meu”, dedicat acelor foști deținuți sau rudelor acestora, ce nu au bani să-și publice memoriile .

S-a stins, după o perioadă de câțiva ani de suferință (suferea de astm), în 19 ianuarie 2009. (Wikipedia)

Cărți publicate

• Capcanele” vocabularului englez – Andrei Bantas si Mihai Radulescu, Editura Stiintifica, 1967
• Violonistica enesciana: violonistul Enescu : creatia enesciana pentru vioara, Editura Muzicala, 1971
• Finaluri complexe in sah: arta marilor campioni, Editura Stadion, 1972
• Shakespeare – un psiholog modern, Albatros, 1979
• Educatia prin munca a elevilor: schite pedagogice, Editura Didactica si Pedagogica, 1981
• Civilizatia armenilor, Editura Sport-Turism, 1983
• Stilistica spectacolului: elemente de stilistica antropologica in teatru, Editura Junimea, 1985
• Mozart: sapte zile pentru nemurire, Editura Muzicala, 1987
• O vizita la Regele Mihai I, Editura Semnalul, 1990
• Pe bulevard in jos: schite si nuvele, Editura Litera, 1990
• False friends – Andrei Bantas si Mihai Radulescu, Editura Teora, 1992
• Tragedia lui Lucretiu Patrascanu: convorbiri cu omul politic Corneliu Coposu, Editura Ramida, 1992
• Sânge pe Râul Doamnei: Până când atâta suferință?, Editura Ramida, 1992
• Caidul: nuvelele adolescenței în temnițele comuniste, Editura Ramida, 1992
• Dactilografele și revoluția, Editura Ramida, 1993
• Casa lacrimilor neplanse: martor al acuzarii in procesul „reeducatorilor”, Editura Ramida, 1993
• Ion Mihalache: In infruntare cu Carol II, Editura Ramida, 1993
• Rugul Aprins. Duhovnicii Ortodoxiei, sub lespezi, în gherlele comuniste, Editura Ramida, 1993
• Împușcarea călărețului, Editura Ramida, 1994
• Martiriul Bisericii Ortodoxe Romane, Editura Ramida, 1994
• Codrul scufundat: la 50 ani de la moartea lui Liviu Rebreanu, Editura Ramida, 1994
• Evadarea lui Liviu Rebreanu, Editura Ramida, 1994
• Popa Piso din Zarnesti, Editura Ramida, 1994
• Condamnat să învingă, Editura Ramida, 1995
• Antropologia stilistică: lumea lui Charles Dickens, Editura Ramida, 1995
• Flăcări sub cruce, Editura Ramida, 1995
• Testament între înger si diavol, Editura Ramida, 1995
• Un viitor călugăr greco-catolic din preajma „Rugului aprins; în colaborare cu Pericle Martinescu și Justin Paven), Editura Ramida, 1996
• Alcovul secret” din volumul de povestiri: „Decameronul din Nowhershire, sub pseudonimul Alquain Foggrery (publicat la Editura F.F.Press, într-o primă editie, 1996; a doua aparitie la Editura Ramida)
• Haiku-urile putrezirii de viu, Editura Ramida, 1996
• Dubla personalitate în Renaștere: studiu monografic de antropologie stilistică, Editura Ramida, 1996
• Mortii nostri vii din temnite. Sonete, Editura Ramida, 1997
• Preoți în cătușe, în colaborare cu Irineu Slătineanu, Editura Ramida, 1997
• Antim Ivireanul: învatator, scriitor, personaj, Fundatia „Antim Ivireanul”, 1997
• Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim la Aiud, Editura Ramida, 1998
• Patru eseuri despre Mircea Eliade, Editura Ramida, 1998
• Istoria literaturii române de detenție: Vol. 1 – Memorialistica reeducarilor; Vol. 2 – Marturisirea colaborarii, Editura Ramida, 1998
• Morala practica pentru crestinul incepator, Editura Ramida, 1999
• Bucuriile și mâhnirile părintelui Sisoe din Boteni, Editura Ramida, 1999
• Jocul cu moartea: insemnari, pagini de jurnal si corespondenta (1933-1957), Editura Humanitas, 1999
• Iubirea ca pasărea cerului și alte povestiri, Editura Ramida, 1999
• Genealogia romaneasca. Istoric si bibliografie, Editura Istros – Muzeul Brailei, 2000
• Memorie si stramosi, Editura Albatros, 2002
• Chemarea lui Dumnezeu în temnițele comuniste. Vol. I, Editura Agapis, 2002
• Hrandt, Editura Ararat, 2002
• Intemnitarea Parintelui Nicodim, Editura Agapis, 2003
• Însemnări pe “Calendarul meu” de Radu Gyr, Fundația Prof. George Manu, 2003
• Rugul Aprins. Arestare. Condamnare. Achitare, Editura Agapis, 2003
• Chemarea lui Dumnezeu în temnițele comuniste. Vol. II, Editura Agapis, 2004
• La capatul iadului: mãrturii si documente, Editura Vremea, 2005
• Sandu Tudor și „Floarea de foc”, Editura Panaghia, 2008
• Grupul celor sapte: pictura canadiana, Editura Anca, 2008
• Hiroshige, Editura Maiko, 2008
• Calea cartii. Povestiri din viata Parintelui Nicodim Mandita, Editura Agapis, 2015

Traduceri

• Oaspetele nepoftit. Povești armenești, București, 1968 (în colaborare cu Dirayr Mardichian);
• George Eliot, Silas Mamer, București, 1969;
• Victor Hugo – Ultima zi a unui condamnat la moarte. Bug-Jargal, Iași, 1971;
• Oscar Wilde – Mențiuni, prefață de Mihai Miroiu, București, 1972;
• Povestiri stranii. Pagini antologice din literatura anglo-saxonă, Cluj, 1973 (în colaborare cu Grigore Năstase);
• Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi, 1974
• Montaigne, Aforisme, prefața traducătorului, București, 1977;
• Antologie de poezie americană de la începuturi până azi, 1978
• Necunoscutul. Antologie din literatura anglo-saxonă, Iași, 1981;
• Augustin – De magistro, București, 1994 (în colaborare cu Constantin Noica).

Categories: Articole