A rostit odinioară- către Apostoli- Domnul lor:

„Cel ce vrea a fi cu Mine, astăzi fie-Mi următor

Calea noastră va să fie 

Spre Cereasca-Împărăţie”. 

I-a răspuns un stol de glasuri: 

„Te urmăm fără popasuri”. 

Cu un zâmbet Domnul trece 

Urmând Calea-I prin pustiu-

Călătorii apă rece 

Ca să bea se-opresc la râu; 

Vântul cald, pojar de soare, 

A lor frunte a umplut 

Cu mărgele de sudoare 

Fapt ce nu-i deloc plăcut, 

Până-n seară-au suferit 

Umbra când i-a răcorit… 

„Pentru Cină-acum vom sta”, 

Unul altuia şaptea, 

Însă Domnu-n a Sa Cale

Trece râpă, deal şi vale,

Locuri unde nu-i cu zor

Drum bătut de călător. 

Mulţi discipoli suspinau,

Prin scaieţi se aninau,

Zicând: „Treacă cine-o vrea

Pe această cale grea!”

Obosit unul pe-o piatră

Şi-aminteşte de-a sa vatră;

Altu-n iarbă se întinde 

Ca să guste din merinde;

Din drum alţii se abat…

Însă Domnul neschimbat

Mergând noaptea pe pământ

Nu le zice lor cuvânt. 

Dar când zorile dau zorul

A grăit Mântuitorul: 

„Din câţi vrură a se-ntrece

Iată-acum doar doisprezece…

Adevăr vouă vă zic, 

Şi-a privit cu duioşie,

Să-Mi urmeze-n cale Mie

A rămas un număr mic…

Mulţi chemaţi, aleşi puţini!

Cel care se lasă-nfrânt

De-ale vieţii stânci şi spini

Părăsind al Meu Cuvânt,

N-are loc şi avuţie 

În Cereasca-Împărăţie!” 

(Învățătorul și discipolii Săi, Gheorghe Asachi)

Duminică, 11 noiembrie 2018, alături de pomenirea Sfinților biruitori Mucenici Mina și Victor s-a cinstit și Sfântul Vichentie.

Despre acesta se știe că aflându-se în Augustopoli, cetate din Spania, și învățând poporul împreună cu Valerie episcopul, diacon fiind Vichentie, au fost prinși și aduși la divanul dregatorului Datiat; care, îndată băgându-i în obezi, a poruncit sa fie duși în orasul ce se cheamă Valencia, unde au fost bagati intr-o temnita urat mirositoare si intunecata; si peste putine zile scotand pe Vichentie, a poruncit sa fie frecat cu țesala și l-au răstignit pe o cruce si l-au supus la nenumărate chinuri și torturi. Dar rămânând nevătămat, l-au aruncat în temniță, unde aflându-se sfântul, s-a învrednicit de dumnezeiescul și îngerescul ajutor și îndată și-a dat sufletul la Dumnezeu.

După încheierea Sfintei Liturghii, în biserica parohială, s-a oficiat Te Deum pentru ziua onomastică a Preasfințitului Părinte nostru VINCENȚIU, Episcop al Sloboziei și Călărașilor.

Întâi pomeneşte, Doamne, pe Preasfințitul Părintele nostru VINCENȚIU, Episcopul nostru, pe care-l dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.

Categories: Articole