Acest sfânt mucenic din Tara Românească, Ioan Valahul, s-a născut la anul Domnului 1644, în vremea stăpânirii lui Matei Basarab. Apoi, venind la domnie Mihail Radu (zis Mihnea al III-lea), care, nemaiputând prididi cu plata birurilor grele cerute de turci, s-a răzvrătit împotriva acestora. Dar Sultanul Mahomed al IV-lea a trimis atunci oaste mare de turci şi de tătari, care au biruit pe Mihnea şi au făcut prăpăd şi pustiire, iar la ieşirea din ţară au luat cu ei şi o mare mulţime de robi, trecându-i peste Dunăre. 

Între cei robiţi s-a aflat şi un tânăr, cu numele de Ioan, care nu avea decât 15 ani. Părinţii îl crescuseră cu grijă, în frica lui Dumnezeu, şi în iubirea de ţară şi de credinţă strămoşească. Pe deasupra, era voinic şi chipeş; frumuseţea lui feciorelnică atrăgea privirile tuturor, încât, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcatul blestemat al sodomiei. Dar tânărul s-a împotrivit cu scârbire şi în Vălmăşeala luptei l-a răpus, încercând să fugă. Fiind prins, a fost legat din nou şi dus la Istanbul, unde l-au dat femeii turcului ucis pentru ca ea să facă cu dânsul ce va voi. Stăpâna tânărului nu i-a luat capul, ci, Văzându-l preafrumos la înfăţişare, s-a aprins de drăcească poftă pentru el. Dorindu-l cu înfocare, a încercat la început să-l ademenească, spunându-i că îl va lua de soţ dacă el s-ar lepăda de credinta creştină şi s-ar face mahomedan. Aproape doi ani au durat ispitirile şi făgăduinţele femeii. Dar el s-a împotrivit cu tărie şi a rămas nestrămutat în credinţa părinţilor lui şi în curăţia trupească. Iar ea Văzând că nimic nu izbuteşte, s-a înfuriat şi l-a dat mai-marelui cetăţii ca să-l pedepsească pentru uciderea sotului ei. Călăii l-au dus spre o margine a Stambulului şi l-au înălţat ln spânzurătoare, omorându-l, în ziua de 12 mai, într-o Vineri, înainte de Înălţarea Domnului, din anul mântuirii 1662. 

Sfântul Mucenic Ioan Valahul sau curățenia mărturisitoare, Silvan Theodorescu, Editura Integral, București, 2018

Categories: Articole