Doamne, nimeni nu ştie

cum s-o numească

pe Maica Ta!

Să o numim fecioară?

Iată, aici e Pruncul.

Să o numim femeie?

Dar ea nu a cunoscut bărbat.

Doamne, nici pe Maica Ta

nu o putem cuprinde cu mintea;

atunci cum să Te cuprindem pe Tine?

Cu adevărat, ea singură

Îţi este Maică;

şi soră, împreună cu toţi;

şi mireasă

împreună cu toate inimile curate.

O, Frumuseţe a Maicii Tale,

Tu însuţi cu toate podoabele

ai împodobit-o!

Încă înainte de a veni Tu

ea mireasă Ţi-a fost, după fire.

Şi într-un chip suprafiresc

a zamislit –

după care ai venit Tu, Cel Sfânt.

Şi fecioară a rămas,

născându-Te pe Tine

într-un chip prea sfânt.

Născându-Te Maria

a dobândit şi cele

ale femeilor nuntite:

mai presus de fire

a zămislit;

şi împotriva firii

sânul ei s-a umplut de lapte!

Dintr-odată ai prefăcut

pământul prea însetat

într-un izvor de lapte!

Purtându-Te pe Tine,

Munte prea mare,

Doamne, uşoara i-ai făcut povara!

Şi Te-ai lăsat hrănit

ca să-i potoleşti foamea.

Şi Te-a alăptat

pentru că aşa voit-ai Tu: să-Ţi fie sete.

Iar dacă Te-a îmbrăţişat

pe Tine, Cărbunele aprins,

Doamne, sânul nu i l-ai stricat.

Minunată este Maica Ta:

Domnul intră în sânul ei

şi se face rob.

Vine Cuvântul

şi în sânul ei a tăcut;

Trăsnetul intră în sânul ei

şi amuteşte;

Păstorul vine

şi iată în sânul ei

se face Miel

şi dă glas născându-Se.

Căci sânul Maicii Tale, Doamne,

a răsturnat rânduielile:

Ziditorul a toate

a intrat bogat

şi a ieşit sărac.

A intrat Cel Prea Înalt

şi a ieşit umil;

A intrat Strălucirea

şi a ieşit în veşmânt

vrednic de milă.

Iată a intrat Cel Puternic

şi în sânul ei

a îmbrăcat veşmântul fricii;

Dăruitorul tuturor

a venit să cunoască foamea.

Cel ce-i adapă pe toţi

a venit să cunoască setea.

Gol şi despuiat

a ieşit Cel ce-i îmbracă pe toţi.

Binecuvântată fie porumbiţa

care a purtat pe Vultur

pentru noi.

Te lăudăm

Doamne a toate,

Cel care faci să fie totul

atât de uşor!

Sf Efrem Sirul

Categories: Articole