Doamne, nimeni nu ştie
cum s-o numească
pe Maica Ta!
Să o numim fecioară?
Iată, aici e Pruncul.
Să o numim femeie?
Dar ea nu a cunoscut bărbat.
Doamne, nici pe Maica Ta
nu o putem cuprinde cu mintea;
atunci cum să Te cuprindem pe Tine?
Cu adevărat, ea singură
Îţi este Maică;
şi soră, împreună cu toţi;
şi mireasă
împreună cu toate inimile curate.
O, Frumuseţe a Maicii Tale,
Tu însuţi cu toate podoabele
ai împodobit-o!
Încă înainte de a veni Tu
ea mireasă Ţi-a fost, după fire.
Şi într-un chip suprafiresc
a zamislit –
după care ai venit Tu, Cel Sfânt.
Şi fecioară a rămas,
născându-Te pe Tine
într-un chip prea sfânt.
Născându-Te Maria
a dobândit şi cele
ale femeilor nuntite:
mai presus de fire
a zămislit;
şi împotriva firii
sânul ei s-a umplut de lapte!
Dintr-odată ai prefăcut
pământul prea însetat
într-un izvor de lapte!
Purtându-Te pe Tine,
Munte prea mare,
Doamne, uşoara i-ai făcut povara!
Şi Te-ai lăsat hrănit
ca să-i potoleşti foamea.
Şi Te-a alăptat
pentru că aşa voit-ai Tu: să-Ţi fie sete.
Iar dacă Te-a îmbrăţişat
pe Tine, Cărbunele aprins,
Doamne, sânul nu i l-ai stricat.
Minunată este Maica Ta:
Domnul intră în sânul ei
şi se face rob.
Vine Cuvântul
şi în sânul ei a tăcut;
Trăsnetul intră în sânul ei
şi amuteşte;
Păstorul vine
şi iată în sânul ei
se face Miel
şi dă glas născându-Se.
Căci sânul Maicii Tale, Doamne,
a răsturnat rânduielile:
Ziditorul a toate
a intrat bogat
şi a ieşit sărac.
A intrat Cel Prea Înalt
şi a ieşit umil;
A intrat Strălucirea
şi a ieşit în veşmânt
vrednic de milă.
Iată a intrat Cel Puternic
şi în sânul ei
a îmbrăcat veşmântul fricii;
Dăruitorul tuturor
a venit să cunoască foamea.
Cel ce-i adapă pe toţi
a venit să cunoască setea.
Gol şi despuiat
a ieşit Cel ce-i îmbracă pe toţi.
Binecuvântată fie porumbiţa
care a purtat pe Vultur
pentru noi.
Te lăudăm
Doamne a toate,
Cel care faci să fie totul
atât de uşor!
Sf Efrem Sirul

Categories: Articole