Mulţi efeseni fuseseră botezaţi, dar nu primiseră Duhul Sfânt. Faptul acesta s-a petrecut cu Apolo în Efes: „Şi, pe când Apolo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părţile de sus, a venit la Efes. Şi, găsind câţiva ucenici, a zis către ei: Oare aţi primit Duhul Sfânt când aţi crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici n-am auzit că este Duh Sfânt. Şi el i-a întrebat: Dar în ce v-aţi botezat? Ei au răspuns: în botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos. Şi, auzind ei, s-au 

botezat în numele Domnului Iisus. Şi, punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei şi vorbeau în limbi şi prooroceau.” (Fapte 19.1-6 )

La fel ca mai sus, acest fapt este împotriva argumentelor penticostale, deoarece acei efeseni pe care îi întâlnise Apostolul Pavel nu erau nici măcar botezaţi. Botezul pe care îl primiseră nu era cel creştinesc, ci era botezul pocăinţei lui Ioan. Numai după ce au fost botezaţi 

de Apostol în numele lui Iisus, îndată au primit Duhul Sfânt. De aceea nu există separat botez în apă şi botez în Duhul Sfânt. Pasajul evanghelic confirmă de fapt Predania Bisericii, aceea că nici mirenii, nici măcar diaconii, ci numai Apostolii sau urmaşii Apostolilor, episcopii şi preoţii, au 

continuitatea harului Cincizecimii prin care pot dărui credincioşilor Taina Sfântului Botez.

(P Panaghiotidi, Rătăcirea penticostalilor, Ed. Orthodoxos Kypseli, 1993)

Categories: Articole