Teoria clasică a protestantismului, referitoare la incapacitatea omului de a împlini voia lui Dumnezeu, urmare a căderii în păcat, este o principală nadă de atragere a creștinilor necunoscători spre adunări de oameni înșelați, în care Sfintele Scripturi sunt citite și răstălmăcite, spre a lor pierzare.
Învățătura rătăcită spune că „toţi oamenii au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Rom 3, 23) și fiind „din fire, fiii mâniei” (Efes 2, 3), incapabili de a face voia lui Dumnezeu, singura șansă de salvare, de mântuire, ar fi adeziunea la secta ce-și face propagandă și recunoașterea lui Iisus ca Mântuitor personal și predarea, printr-o declarație.
Și părinții noștri au fost confruntați, ca păstori și învățători, cu această ispită, unul dintre ei fiind Sfântul Mitropolit Varlaam al Moldovei. Aflând de tipărirea în limba română a unui Catehism calvin pentru „evanghelizarea” românilor ortodocși, Mitropolitul convoacă, la 1645, un sinod al Bisericii Ortodoxe din Moldova și Țara Românească care aprobă lucrarea Răspunsul împotriva Catehismului calvin, prin care se ia poziție și se răstoarnă basmele meșteșugite care se întorc de la adevăr.
Prezentând Capitolul al 4-lea din Catehismul calvin,
– Și ne-a învățat pe noi Domnul nostru Hristos și ne-a spus așa: „Iubește pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta. Aceasta-i prima și ea mai mare poruncă. Și a doua este aceasta: iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se ține toată Legea și Prorocii”[Mt. 22, 37-40].
Se pune întrebarea: Însă putem să le ținem pe toate acestea în integralitatea lor?
Răspunsul: Ba nicidecum, pentru că din fire suntem aplecători spre urâciune în fața Domnului nostru și a aproapelui nostru, după cum spune Apostolul Pavel: „Din fire eram fiii mâniei” [Efes. 2, 3].
Răspunsul soborului celor două țări [românești] a fost:
Și privim aici și ne mirăm, cum cu cheia înțelesului Sfintei Scripturi se încuie Împărăția Cerurilor înaintea oamenilor! Așa după cum spune Însuși Domnul Hristos: „Amar vouă, legiuitorilor, care luați cheia înțelesului și voi înșivă nu intrați și nici pe cei care vor să intre nu îi lăsați” [Lc. 11, 52]. Aici răspundem tot din scrisoarea Fericitului Pavel, care le spune efesenilor următoarele: cu adevărat, am fost fiii mâniei. Însă când am fost? Atunci când eram în păcatele strămoșilor [noștri]. Și cum? Când am fost în poftele cele trupești și în fărădelegi, atunci am fost fiii mâniei și ai urgiei. Iar Domnul Dumnezeu, pentru a Lui mare milă și dragoste, ne-a născut prin Sfântul Botez și ne-a făcut din fiii mâniei fiii lui Dumnezeu. Așadar nu suntem ca alții, spune Sfântul Pavel, adică precum necredincioșii și păgânii. Și de aceea observă, că păgânilor și necredincioșilor care sunt nebotezați li se spune: fiii mâniei. Pentru aceasta, dacă nu au înțeles această Epistolă către Efeseni, să auzim ce spune cea către Corinteni, unde se spune așa: „Pentru că feciorii voștri erau necurați, iar acum sunt sfinți” [I Cor. 7, 14]. Adică fiii celor necredincioși și nebotezați sunt, mai înainte de Botez, fii necurați și fiii mâniei. Iar acum, după Botez, sunt fiii lui Dumnezeu și fii sfinți și curați de păcatul strămoșilor lor. Pentru aceasta, aici, Apostolul spune despre noi, că toți oamenii, care am fost în păcatul strămoșilor înainte de întruparea lui Hristos, toți am fost, din fire, fiii mâniei și la fel sunt și acum păgânii, care nu sunt botezați. De aceea, păgânii și necredincioșii, fiind plini de fărădelegi și de fapte rele, din fire sunt fiii mâniei și ai diavolului.
Însă, prin darul [lui Dumnezeu], ei sunt iertați, prin credință și prin Sfântul Botez, care îi zidește [ca făpturi noi]. Căci erau stricați de păcatul strămoșilor și de necredință. Iar atunci când au crezut în Hristos, ei au fost izbăviți în dar, [și] nu pentru lucrul cuiva sau pentru vreo datorie, după cum mărturisește și Sfântul Pavel, zicând: „Nu-i de la noi, ci-i darul lui Dumnezeu. Nu-i dintr-un lucru, pentru ca să nu se laude nimeni” [Efes. 2, 8-9]. Pentru aceea se cade să se nevoiască și să lucreze lucrurile care sunt de folos sufletului, adică credința lui Hristos cea curată. Adică lucrurile pe care Domnul ni le-a pregătit ca să umblăm întru ele, și nu după cum găsim în acest Catehism, că suntem, și după Botez, fiii mâniei și ai diavolului. Căci în al cincilea capitol al Catehismului se vorbește despre faptul că omul nu poate să împlinească poruncile lui Dumnezeu niciodată, căci suntem, din fire, fiii mâniei. Însă și numai aceste cuvinte strică toată Scriptura Sfântă și toate poruncile lui Dumnezeu le aruncă la picioarele noastre, atâta timp cât nu le putem împlini.
Atunci însă, pentru ce le-a dat Dumnezeu pe acestea cu blestem și a zis: „Blestemat este cine nu va rămâne în toate cele scrise în cartea legii, pentru ca să le facă pe toate acestea” [Deut. 27, 26]? Și, la fel, de ce a mai poruncit: „Să vă îngrijiți de poruncile Mele și să le faceți pe ele, că Eu sunt Domnul care vă sfințesc pe voi” [Lev. 22, 9]? Și, într-alt loc, iarăși: „Luați aminte la toate poruncile Mele și la toate judecățile Mele ca să le faceți. Iar cel ce le va face, viu va fi întru ele” [Lev. 18, 5]. Căci de ce zice și Apostolul Iacov: „Că cel ce va face toată legea și va greși numai într-una, este pentru toate vinovat”? [Iac. 2, 10]. Și putem să aducem și alte mărturii, că lucrul despre care vorbim acum nu îl găsim nicăieri în Sfânta Scriptură, ci el a fost gândit de capul care a scris cartea. Căci Sfântul Pavel spune: „împlinirea legii este iubirea”. Căci cineva care nu împlinește legea, nu are iubire și dacă nu are iubire, nu are porunca lui Dumnezeu să iubească și nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele său, de care porunci țin toată Legea și Prorocii. Astfel am arătat din toată Scriptura Sfântă că nu suntem fii mâniei, pentru ca să nu putem ține, în integralitate, poruncile lui Dumnezeu. Însă neputința omului nu este de la Dumnezeu, ci ea vine din nedestoinicia/nevrednicia și din lenea omului, după cum spune Însuși Domnul Hristos, când zice: „La om aceasta e cu neputință, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință” [Mc. 10, 27]. Și Pavel Apostolul spune: „Toate le pot cu puterea Aceluia care mă întărește, Hristos” [Filip. 4, 13]. De aceea poți cunoaște, că împlinirea legii și a voii lui Dumnezeu nu se poate face fără darul și mila lui Dumnezeu, care ne izvorăște nouă din muncile/chinurile Domnului Hristos, care ne întâmpină și ne întărește neputința noastră, ne ajută și ne ridică gândul și inima noastră spre împlinirea legii lui Dumnezeu. Iar despre neputința noastră în Catehismul acesta se spune: „că, din tinerețe, omului îi alunecă gândul spre toate răutățile, fapt pentru care nu poate să țină în integralitate și în mod deplin poruncile lui Dumnezeu”. Însă noi trebuie să ne îndreptăm prin pocăință și cu multă străduință [ascetică să vindecăm] greșeala noastră. Căci nu din alt motiv, ci numai pentru lipsa acesteia, a pocăinței și a facerii de bine, ne stricăm și nu putem împlini, în mod integral, poruncile lui Dumnezeu. După cum spune și Sfântul Pavel: „Pentru că nu au dorit să Îl aibă pe Dumnezeu în înțelegere, de aceea i-a lăsat pe ei cu minte neiscusită/nepricepută, ca să facă cele care nu se cade” [Rom. 1, 28]. Adică neîncercând să aibă în ei înșiși frica lui Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii [Pild. lui Sol. 1, 7], au considerat că sunt mai înțelepți [decât cei credincioși]. Însă Apostolul Pavel spune: „înțelepciunea lumii acesteia este nebunie la Dumnezeu” [I Cor. 3, 19] și de aceea Dumnezeu i-a lăsat să grăiască după mintea lor și spun, că nimeni nu poate să împlinească, în integralitate, poruncile lui Dumnezeu. Însă Sfântul Pavel spune, că Dumnezeu le-a gătit/ le-a pregătit lucrurile bune/faptele bune, pentru ca „oamenii să umble întru ele” [Efes. 2, 10]. Iar Dumnezeu le-a gătit mai înainte cu Prorocul Moise, căci a dat 10 porunci pentru mântuirea oamenilor, prin care va judeca lumea și în ziua cea de apoi. Iar pe cei care le fac și le țin, [Domnul] îi va chema către Sine și le va spune: „Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, de moșteniți Împărăția, pe care v-am pregătit-o vouă mai înainte de începutul lumii” [Mt. 25, 34]. Iar pe cei care nu le țin, pe aceea îi va goni de la Sine și le va spune: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul de veci, care este gătit diavolului și slugilor lui!” (Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș )
Categories: Articole