Onisim a fost robul lui Filimon, dar greşindu-i cu ceva stăpânului său, („de te-a păgubit cu ceva, sau îţi este dator ceva, pune aceasta în socoteala mea” Fil 18) de frică a fugit la Roma. Acolo a auzit Evanghelia de la Sfântul Apostol Pavel şi a luat Sfântul Botez. Ca sclav fugar ce cauta să se piardă în mulțimea din capitala imperiului Onisim risca foarte mult : dacă era prins era însemnat pe frunte cu fierul roșu „f” (fugar), putea fi chinuit, aruncat în arenă la lei, sau răstignit, pentru a fi o pildă altor sclavi.

Pentru că Sfântul Apostol Pavel îl adusese mai înainte pe Filimon la Sfânta Credinţă, el a mijlocit împăcarea intre stăpân şi rob, intre Filimon şi Onisim, scriindu-i o epistolă anume în acest scop lui Filimon: Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am născut fiind în lanţuri, Onisim. Căci poate pentru aceea a fost despărţit de tine câtva timp, ca veşnic să fie al tău, dar nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atât mai vârtos pentru tine, şi în trup şi în Domnul (Filimon 10, 15-16).

Mişcat de această scrisoare, Filimon cu adevărat l-a primit pe Onisim ca pe un frate, eliberindu-l de robie.

Mai târziu Onisim a fost sfinţit episcop de Apostolii înşişi şi a primit tronul episcopal al Efesului după Sfântul Apostol Timotei. Acest lucru se vede dintr-o Epistolă a Sfântului Ignatie Teoforul.

În vremea persecuţiilor din timpul împăratului Traian, Onisim deja în vârstă, a fost arestat şi adus la Roma.

La Roma, Onisim şi-a prezentat viaţa în faţa judecătorului Terticus, a fost întemniţat iar la urmă ucis prin decapitare.

O femeie bogată i-a luat trupul şi l-a aşezat într-un sarcofag de argint, înmormântându-l cu cinste la anul 190 după Hristos. (Sinaxar)

Categories: Articole