Menu Home

Răspunsul Mitropolitului Varlaam către cei ce confundă idolul cu icoana

În 1640, Ștefan Geley, principele Transilvaniei, pentru confirmarea lui Meletie Macedoneanul ca un candidat eligibil la Mitropolia Transilvaniei, solicită „să tipărească catehismul (calvin) tradus în românește și să dispună să-l învețe copiii și fetițele în ore anume precizate”.

Varlaam, Mitropolitul Sucevei și Arhiepiscopul Moldovei, înțelegând de celea ce se fac în Ardeal, ca să abată pe Români dela credința şi legea creștinească, şi mai vârtos cetind un catichismus, care cuprindea dogmele eresului calvinesc, ca nu cumva să se răzvrătească norodul, şi să-şi lase credinţa, a adunat săbor mare a toată Țeara Românească şi a toată Țeara Moldovei”. (Samuel Micu Clain)

În capitolul al 54-lea al Catehismului 

se vorbește despre a doua poruncă a Domnului Dumnezeu, care ne poruncește astfel: „Nu-ți face chip cioplit, nici nu închipui chipul celor care sunt în cer, nici al acelora de jos, de pe pământ, nici al acelora ce sunt în apă, sub pământ. Și nici nu te închina acelora, nici nu le sluji lor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău, Dumnezeu zelos, Care cert păcatele părinților în feciori până la a patra seminție, în cei ce mă urăsc pe Mine și fac milă până la a mia seminție cu cei care Mă iubesc pe Mine și țin poruncile Mele” [Ieș. 20, 46]. 

Răspunsul soborului celor două țări [românești] 

Această poruncă nu ne învață numai să nu ne rugăm la dumnezei străini și să nu îi chemăm în ajutor, însă nici chipuri să nu facem în cinstea lor și nici jertfă sau slujbă să le aducem. Iar împotriva acestei porunci greșesc cei care fac cinste dumnezeilor și le aduc jertfe ca lui Dumnezeu cel adevărat și își pun toată 

credința și nădejdea în ei. Căci despre aceasta spune împăratul și Prorocul David: „Dumnezeii neamurilor sunt aur și argint, lucruri de mâini omenești. 

Gură au și nu grăiesc, ochi au și nu văd, urechi au și nu aud, nas au și nu miros, și nici nu e suflet întru ei. Asemenea lor să fie toți cei care îi fac pe ei și toți cei care nădăjduiesc spre dânșii” [Ps. 134, 15-18]. 

Însă se cade aici să înțelegem că e vorba despre icoane, despre cele care sunt închinate și se cinstesc în Biserica sobornicească și ortodoxă?

 [Nu!]

Pentru că mare este 

diferența între dumnezei și icoane. Dumnezeii/idolii sunt formați de mintea și de lucrul mânilor oamenilor, după cum le spune Apostolul Pavel corintenilor: „Știm că idolul nu este nimic în lume” [I Cor. 8, 4].  Însă icoana este chipul unei fețe adevărate, care a fost oarecând în lume. Idolul are închinăciunea sa, iar icoana are închinarea [adresată] celui pictat pe icoană. Ei se închină idolului ca lui Dumnezeu, pe când în icoană se închină obrazului celui care este închipuit pe icoană. Iar dacă icoana este a Mântuitorului nostru, a lui Iisus Hristos, atunci când ne închinăm icoanei și o cinstim, nu ne închinăm culorilor sau lemnului [din care e făcută], ci Îi cinstim obrazul Celuipictat pe icoană. Și când ne închinăm Crucii, atunci Îl avem în mintea noastră pe Hristos, Care pentru mântuirea noastră S-a răstignit pe lemn. La fel și la icoana Preacuratei 

Fecioare Maria: ne închinăm [în fața icoanei ei] și cu mintea căutăm la cea care este Maica Fiului lui Dumnezeu. Și la fel facem și la icoanele Sfinților lui Dumnezeu. Și nu strică închinarea și cinstea [arătate Sfinților] această poruncă, pentru că nu le dăruim cinstea și închinarea pe care I-o dăm lui Dumnezeu sau nu ne închinăm lucrurilor făcute de mâini [omenești], ci le arătăm pe acestea Sfinților pictați pe icoane. 

Și iarăși îi întrebăm: pentru ce l-a învățat atunci Dumnezeu pe Moise ca să facă heruvimi, care să umbrească chivotul legii lui Dumnezeu, care erau chipul Heruvimilor celor din ceruri, care vorbesc înaintea scaunului lui Dumnezeu, și să primească cinste și slavă de la israeliți, dacă încălcau prin asta porunca a doua? 

Sau de ce cinsteau chivotul legii lui Dumnezeu și evreii i se închinau? Căci prin aceste lucruri nu greșeau și nu călcau porunca lui Dumnezeu ci, dimpotrivă, aduceau și mai mare slavă lui Dumnezeu. 

Și așa și noi, atunci când ne închinăm icoanelor, nu călcăm porunca lui Dumnezeu ci, mai degrabă mărturisim, că „minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” [Ps. 67, 36]. Iar aceasta s-a făcut dintâi și de la început, și Sfinții Apostoli le-au dat în Biserica sobornicească și apostolică, încât mulți împărați au stat împotriva lor și au dorit să strice chipul Sfintelor Icoane, după cum a fost Leon din Isauria și Teofil și Constantin Copronimul, împărații Constantinopolului. Și, pentru aceasta, al 7-lea Sinod [ecumenic] s-a adunat în zilele împăratului Constantin și a soției lui Irina, și nimic nu a scăzut [din credința și viața ortodoxă], ci mai tare le-au întărit și au dat anatemei pe toți stricătorii icoanelor, alături de ceilalți eretici. Pentru aceea, închinarea la Sfintele Icoane ale Domnului nostru Iisus Hristos sau la cele ale Prea Curatei Fecioare Maria, Maica lui Hristos, și la toate cele ale Sfinților și slujnicilor lui Dumnezeu, pentru totdeauna, din neam în neam se cade creștinilor să le țină și să le aibă, pentru ca să urmeze acelor Sfinți și credincioși de mai înainte, care au experiat toate lucrurile Bisericii, pentru ca să nu fie vreuna cumva împotriva legii, ci toate să fie spre cinstea și slava lui Dumnezeu și de ajutor spre mântuire neamului creștinesc.  (Pr Dr Doru Octavian Picioruș)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut