Mitropolitul Sfânt Varlaam al Moldovei dovedește sensul autentic al icoanei

În capitolul 54-lea al Catehismului (calvin) se vorbește despre a doua poruncă a Domnului Dumnezeu, care ne poruncește astfel: „Nu-ți face chip cioplit, nici nu închipui chipul celor care sunt în cer, nici al acelora de jos, de pe pământ, nici al acelora ce sunt în apă, sub pământ. Și nici nu te închina acelora, nici nu le sluji lor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău, Dumnezeu zelos, Care cert păcatele părinților în feciori până la a patra seminție, în cei ce mă urăsc pe Mine și fac milă până la a mia seminție cu cei care Mă iubesc pe Mine și țin poruncile Mele” [Ieș. 20, 46]. 


Răspunsul soborului celor două țări [românești]


Această poruncă nu ne învață numai să nu ne rugăm la dumnezei străini și să nu îi chemăm în ajutor, însă nici chipuri să nu facem în cinstea lor și nici jertfă sau slujbă să le aducem. Iar împotriva acestei porunci greșesc cei care fac cinste idolilor și le aduc jertfe ca lui Dumnezeu cel adevărat și își pun toată credința 

și nădejdea în ei. Căci despre aceasta spune împăratul și Prorocul David: „Dumnezeii neamurilor sunt aur și argint, lucruri de mâini omenești. Gură au 

și nu grăiesc, ochi au și nu văd, urechi au și nu aud, nas au și nu miros, și nici nu e suflet întru ei. Asemenea lor să fie toți cei care îi fac pe ei și toți cei care nădăjduiesc spre dânșii” [Ps. 134, 15-18]. 

Însă se cade aici să înțelegem că e vorba despre icoane, despre cele care sunt închinate și se cinstesc în Biserica

sobornicească și ortodoxă? [Nu!]

Pentru că mare este diferența între idoli 

și icoane. 

Idolii sunt formați de mintea și de lucrul mânilor oamenilor, după cum le spune Apostolul Pavel corintenilor: „Știm că idolul nu este nimic în lume” [I Cor. 8, 4].  

Însă icoana este chipul unei fețe adevărate, care a fost oarecând în lume.

Idolul are închinăciunea sa, iar icoana are închinarea [adresată] celui pictat pe icoană. Ei se închină idolului ca lui Dumnezeu, pe când în icoană se închină 

obrazului celui care este închipuit pe icoană. Iar dacă icoana este a Mântuitorului nostru, a lui Iisus Hristos, atunci când ne închinăm icoanei și o cinstim, nu ne închinăm la culorile sau lemnului [din care e făcută], ci Îi cinstim obrazul Celui pictat pe icoană. 

Și când ne închinăm Crucii, atunci Îl avem 

în mintea noastră pe Hristos, Care pentru mântuirea noastră S-a răstignit pe lemn. 

La fel și la icoana Preacuratei Fecioare

Maria: ne închinăm [în fața icoanei ei] și cu mintea căutăm la cea care este Maica Fiului lui Dumnezeu. 

Și la fel facem și la icoanele Sfinților lui Dumnezeu. 

Și nu strică închinarea și cinstea [arătate Sfinților] această poruncă, pentru că nu le dăruim cinstea și închinarea pe care I-o dăm lui Dumnezeu sau nu ne închinăm lucrurilor făcute de mâini [omenești], ci le arătăm pe acestea Sfinților pictați pe icoane. 


Și iarăși îi întrebăm: pentru ce l-a învățat atunci Dumnezeu pe Moise ca să facă heruvimi, care să umbrească chivotul legii lui Dumnezeu, care erau chipul Heruvimilor celor din ceruri, care vorbesc înaintea scaunului lui Dumnezeu, și să primească cinste și slavă 

de la israeliți, dacă încălcau prin asta porunca a doua? 


Sau de ce cinsteau chivotul legii lui Dumnezeu și evreii i se închinau?


Căci prin aceste lucruri nu greșeau și nu călcau porunca lui Dumnezeu ci, dimpotrivă, aduceau și mai mare slavă lui Dumnezeu. 


Și așa și noi, atunci când ne închinăm icoanelor, nu călcăm porunca lui Dumnezeu ci, mai degrabă mărturisim, că „minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” [Ps. 67, 36]. Iar aceasta s-a făcut dintâi și de la început, și Sfinții Apostoli le-au dat în Biserica sobornicească și apostolică, încât mulți împărați au stat împotriva lor și au dorit să strice chipul Sfintelor Icoane, după cum a fost Leon din Isauria și Teofil și Constantin Copronimul, împărații Constantinopolului. Și, pentru aceasta, al 7-lea Sinod [ecumenic] s-a adunat în zilele împăratului Constantin și a soției lui Irina, și nimic nu a scăzut [din credința și viața ortodoxă], ci mai tare le-au întărit și au dat anatemei pe toți stricătorii icoanelor, alături de ceilalți eretici. Pentru aceea, închinarea la Sfintele Icoane ale Domnului nostru Iisus Hristos sau la cele ale Prea Curatei Fecioare Maria, Maica lui Hristos, și la toate cele ale Sfinților și slujnicilor lui Dumnezeu, pentru totdeauna, din neam în neam se cade creștinilor să le țină și să le aibă, pentru ca să urmeze acelor Sfinți și credincioși de mai înainte, care au experiat toate lucrurile Bisericii, pentru ca să nu fie vreuna cumva împotriva legii, ci toate să fie spre cinstea și slava lui Dumnezeu și de ajutor spre mântuire neamului creștinesc.  (Pr Dorin Octavian Picioruș)

0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...