Sfânta Scriptură ne oferă un lung șir de exemple care redau concret atitudinea Mântuitorului față de suferință.

Primul exemplu reiese din faptul că se adresează tocmai celor 

sărmani și oropsiți. Mântuitorul este conștient de misiunea primită de la Tatăl, aceea de a se 

adresa în primul rând celor oropsiți. Însă, răspunsul cel mai energic pe care L-a putut da, 

referitor la suferința umană, a fost atunci când a luat asupra Sa toată durerea și S-a transpus chiar în miezul suferinței umane. Hristos ca om, ar fi putut să nu aibă parte de suferință. Zămislit fără sămânță bărbătească, El nu era supus legii păcatului, ca ceilalți oameni care îndură urmările neascultării strămoșești, transmise din generație în generație celor zămisliți prin împreunare trupească.

Așa că, Lui nu-i erau proprii patimile firești și nevinovate, 

stricăciunea și moartea. Însă, Hristos, ca să ne mântuiască deplin, din lăuntrul nostru, ia a supra Sa de bunăvoie relele de care voia să ne tămăduiască și să ne izbăvească, pentru că „ceea ce nu este asumat nu poate fi vindecat”.

Sub aceste învățături de bucurie, vineri, 12 aprilie 2019, s-a oficiat, în biserica parohială, Taina Sfântului Maslu.

Categories: Articole