La 4 aprilie este trecut în calendarul sfinților, Iosif, prolificul imnograf al Bisericii lui Hristos. Asemeni profeților Vechiului Testament, ce au primit darul cuvântului prin vedenie și hrană cu scriitură, și Sfântul Iosif a fost părtaș acestui dar. Se spune că, rugându-se și dorind să împodobească slujbele apostolilor, și mai cu seamă ale Sf Bartolomeu, cu frumoase cuvinte de laudă, „văzu un om înfricoşător, eu chip apostolesc, care ridică sfânta Evanghelie de pe sfânta masă, şi o puse pe pieptul lui, şi apoi îl binecuvântă. Aceasta a fost începătura dumnezeiescului dar. Căci de atunci şi mai pe urmă fără de trudă şi prea lesne alcătuia sfintitele cântări, şi le da celor ce cereau, încât socoteau unii cum că nu le scoate de la sine, ci le învaţă întâi de la alţii, apoi le zice pe de rost, şi aşa le dă celor ce le pofteau. Dar nu era aşa pricina, precum socoteau aceia amăgindu-se, ci era dat din dumnezeiescul dar a le izvodi. Drept aceea era de gurile tuturor lăudat, şi de toti dorit şi iubit, nu numai de cei simpli şi de boieri, ci chiar şi de împăraţii cei de atunci.” Imnografia sa, foarte bogată, întrecută ca volum, doar de a lui Anatolie și a lui Teofan, împodobește întregul spectru al perioadelor liturgice și a cărților de slujbă zilnică. Din loc în loc, darul poetic al lui Iosif înfățișează în cântări expresii foarte frumoase ca scriitură.Iată câteva:Părinte și Fiule și Duhule, Treime de o ființă plouă asupra noastră iertare de păcate…Viforul păcatului mă viscolește, Preacurată Fecioară…Cu pânzele fricii de Dumnezeu să întraripăm corabia sufletului…Pământul, peste care soarele niciodată nu a strălucit și nici nu l-a văzut, adâncul pe care bolta cerului nu l-a secat…Ca Dumnezeu să se arate oamenilor s-a făcut Dumnezeu-om……Rogu-te arhanghele al Domnului, luminează-mă cu rugăciunile tale…Cel ce locuiește în lumină, în sfânt pântecele tău a locuit…

Categories: Articole