Recent, biblioteca parohiala s-a îmbogățit cu un nou studiu al profesorului Dan Zamfirescu, din 2019, dedicat aprofundării cercetarii istorice în perspectiva canonizării lui Mircea Voievod Bătrânul.

„Nimic nu ne dă o idee mai deplină despre cel pe care Matei Basarab l-a numit într-un document „Bătrânul Mircea Voievod cel Mare”, după cum tot Mircea cel Mare aveau să-l numească Dimitrie Bolintineanu într-o cunoscută poezie, istoricii B. P. Hasdeu şi A. D. Xenopol şi Mihai Eminescu în articolele sale din „Timpul”, ca tabloul votiv de la Cozia, poruncit fără îndoială chiar de ctitorul mânăstirii. 

În acest tablou, Domnul este înfăţişat în costum de cavaler apusean, cu sabia la şold şi susţinând împreună cu fiul său biserica, într-un gest de triumf, asistat de Maica Domnului în braţe cu pruncul Iisus, căruia îi arată cu mâna întinsă pe Domn şi pe fiul său. 

Mircea cel Mare a fost fără îndoială cea mai importantă personalitate din întreaga noastră istorie dacă ţinem seama de faptul că numai datorită lui am mai avut parte de această istorie, în loc să se oprească în secolul al XIV-lea, ca un ceas căruia i s-au sfărâmat resorturile, aşa cum s-a petrecut cu istoria glorioaselor cândva imperii ce străluciseră în spaţiul sud-est european -cel bizantin, cel bulgar şi cel sârbesc al lui Ştefan Duşan. 

Dar a fost totodată şi acela căruia Biserica Ortodoxă Română şi întreaga Ortodoxie i-au datorat biruinţa în încleştarea cu asaltul mahomedanismului triumfător asupra Ortodoxiei balcanice şi bizantine, precum şi posibilitatea acesteia de a supravieţui o jumătate de mileniu şi de a renaşte în epoca modernă în cuprinsul statelor naţionale pentru care spaţiul românesc a jucat un rol încă prea puţin recunoscut. 

Opera în acelaşi timp politică, militară şi religioasă înfăptuită de Mircea cel Mare a făcut posibilă existenţa mai departe a celor două state de la sud şi răsărit de Carpaţi, având în frunte Domni creştini, dintre care unii vor fi canonizaţi precum Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab şi Constantin Brâncoveanu, în loc de a deveni şi ele pentru o jumătate de mileniu paşalâcuri otomane ca la sud de Dunăre, şi mai mult de un secol ca o bună parte din fosta mare putere, Regatul Ungar cu capitala Buda. 

Datorită Domnului Țării Româneşti, existenţa Bisericii Ortodoxe din această parte de lume s-a împărţit într-una peste care dicta Semiluna şi unde era interzis a se trage clopotele şi a se ridica biserici mai mari decât un turc călare, şi alta pe care o putem numi fără nicio reţinere a ORTODOXIEI BIRUITOARE.”

De menționat că în biblioteca parohială există un studiu amplu asupra Marelui Voievod Mircea (400 pag) precum și lucrarea de deschidere a drumului în România în domeniului confesiologiei, elaborate de același profesor Dan Zamfirescu.

Categories: Articole