Menu Home

Ţăranul iubeşte pământul, mai precis ţarina şi ţara, de care…

Ţăranul iubeşte pământul, mai precis ţarina şi ţara, de care se simte strâns legat existenţial, pentru că pământul îi oferă hrană, dar şi pentru că pământul este loc în care se odihnesc osemintele strămoşilor şi în care, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi trupul său se va aşeza. Deşi este iubitor de ţarină şi ţară, totuşi, ţăranul român credincios are privirea îndreptată spre cer, de unde vin lumina, aerul şi ploaia, ca binecuvântări ale lui Dumnezeu pentru el. Ţăranul cultivă pământul ca agricultor sau crește animale ca păstor, dar recolta va fi bogată şi păşunea mănoasă dacă Dumnezeu trimite ploaie şi căldură la timpul potrivit. La sat, viaţa este înţeleasă și ca „timp binecuvântat pentru a sfinţi locul în care trăim”, iar dacă sfinţim locul în care trăim pe pământ putem spera să primim și un loc în ceruri, „un colţișor în rai” – cum spunea Părintele Paisie Olaru de la Mănăstirea Sihăstria de Neamţ. Sfinţirea timpului se realizează la ţară prin rugăciune şi muncă, dar şi pentru că timpul anului este presărat cu sărbători sfinte, cu „punte de sărbători” care leagă pământul cu cerul. (PF Daniel)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut