Menu Home

Hotărârea Sinodului I ecumenic în Scrisoarea Sf Chiril al Alexandriei către Nestorie

… „Eu însă revin la ceea ce mă preocupă mai cu seamă şi-ţi reamintesc încă o dată, ca unui frate în Hristos, să prezinţi cuvântul de învăţătură către popor şi cugetarea [ta] despre credinţă cu toată grija, gândindu-te că oricine sminteşte chiar şi pe unul dintre cei mici care cred în Hristos va suferi mânia de nesuportat [a lui Dumnezeu]. Dar, fiindcă numărul celor mâhniţi este atât de mare, cum să nu avem nevoie de toată iscusinţa, mai ales atunci când trebuie să îndepărtăm cu înţelepciune smintelile şi să prezentăm cuvântul sănătos al credinţei celor care caută adevărul? Mai cu seamă însă acest lucru se va întâmpla aşa cum se cuvine dacă ne străduim să redescoperim cuvintele Sfinţilor Părinţi, să le preţuim şi să ne cercetăm pe noi înşine dacă suntem în credinţă, aşa cum este scris, conformându-ne propriile cugete învăţăturilor lor drepte şi ireprosabile. 

Aşadar, sfântul şi marele Sinod (de la Niceea, 325) a afirmat că Fiul Unic Născut, născut din Dumnezeu-Tatăl după fire, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, lumină din lumină, prin Care Tatăl a făcut toate, a coborât, S-a întrupat, S-a înomenit, a suferit, a înviat a treia zi şi S-a înălţat la ceruri. 

Şi noi trebuie să urmăm aceste cuvinte şi învăţături şi să înţelegem ce înseamnă că S-a întrupat şi S-a înomenit Cuvântul cel [născut] din Dumnezeu. Căci nu spunem că prin schimbare firea Cuvântului s-a făcut carne, nici că a fost transformată într-un om complet, [compus] din suflet şi trup. Ci [spunem] mai degrabă că S-a făcut om Cuvântul unind cu Sine, în mod ipostatic, carnea însufleţită cu suflet raţional, în chip inefabil şi incomprehensibil, şi S-a numit Fiul Omului, nu numai după voinţă sau bunăvoinţă, nici numai prin asumarea unei persoane. Şi [spunem] că sunt diferite firile aduse laolaltă într-o unitate adevărată, dar că din cele 
două S-a desăvârşit un [singur] Hristos şi Fiu, fără ca deosebirea firilor să fie înlăturată prin unire, ci mai degrabă omenitatea şi dumnezeirea au alcătuit pentru noi un singur Domn şi Hristos şi Fiu printr-o inefabilă şi tainică combinare în unitate. 

Astfel, deşi Îşi are existenţa înaintea veacurilor şi este născut din Tatăl, se spune [despre Logos] că a fost născut şi după trup din femeie, nu ca şi cum firea Sa dumnezeiască şi-ar fi luat începutul existenţei în Sfânta Fecioară sau că ea însăşi ar fi avut neapărat nevoie de o a doua naştere după cea din Tatăl (căci este în acelaşi timp absurd şi stupid să spunem că Acela care exista înaintea veacurilor şi este coetern cu Tatăl ar avea nevoie de un al doilea început pentru a exista). Dar, pentru că Cel care, pentru noi oamenii si pentru a noastră mântuire, unind cu Sine în mod ipostatic ceea ce este omenesc, a ieşit din femeie, de aceea se spune că S-a născut trupeşte. 

Căci nu s-a născut mai întâi un om obişnuit din Sfânta Fecioară, ca pe urmă Cuvântul să Se pogoare peste el, ci chiar din pântecele însuși (al Fecioarei) aconsimțit să fie unit cu trupul și se vorbește despre o naștere trupească, făcând a Sa nașterea propriului Său trup.”(Scrisoarea a doua a Sf Chiril către Nestorie)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut