Mihail Vulpescu, personalitate
marcantă a culturii româneşti, s-a născut la 31 decembrie 1888 sau 1 ianuarie 1889, în
comuna Lupşanu, judeţul Călăraşi, fiind al cincilea copil din cei zece ai
familiei preotului Marin Vulpescu și al preotesei Sofia. „După spusele tatălui meu, eram neam vechi, de la Rășinari, ce numărau
două veacuri neîntrerupte de preoți din tată–n fiu. De acolo din Transilvania,
străbunicii noștri, care erau crescători de vite și în special de oi, s-au
stabilit mai întâi la Dâlga, în județul Ialomița, unde formaseră două linii
(ulițe) cu neamurile lor numite Vulpani”

 
Urmează cursul primar la
Bucureşti, la Școala Radu Vodă, fiind coleg de bancă cu un
viitor tenor și autor de romanțe, Mihăilescu-Toscani.

 
Continuă şcoala la “Seminarul Nifon”. Aici sub conducerea maeștrilor de
psaltichie Ștefanache Popescu și Ioan Popescu Pasărea, tânărul Mihail începe
să-și descopere vocația interpretativă muzicală, având parte de recunoașterea
Mitropolitului Atanasie Mironescu ce „l-a felicitat și binecuvântat auzindu-l
cântând în clasă slava Dezbrăcatu-m-au pe
mine de hainele mele”.

În clasa a VII-a litografiază un
repertoriu coral de 400 pagini,  ce
cuprindea duete și romanțe, la care se abonaseră toți elevii Seminarului și ai
Școlii Normale.

 
Din anul 1909, în urma examenului de admitere la Conservatorul din
Bucureşti, studiază la clasa profesorului Aurel Eliade.

În această perioadă încep
recitalurile şi concertele studentului pe scenele bucureştene, când se bucură
de un larg răsunet, fiind elogiat de presa timpului.

Publică multe din cîntecele populare
din Bărăgan (Bulgăraş de gheaţă rece,
Foaie verde grâu mărunt, Se mărită Leana noastră), anunţându-se ca un mare
artist, dar şi ca un neobosit culegător al folclorului tăinuit de holdele
nesfârşite ale Bărăganului.

După absolvirea Consevatorului,
pleacă la Paris,
unde vocea sa este remarcată de un profesor care dădea lecţii gratuite de
canto. Acesta îl asigură că va ajunge să cânte la Opera Mare din Paris

 Se înscrie pentru admitere la Conservatorul Naţional
de Muzică din Paris. Erau 500 de candidaţi pentru opt locuri, dintre care,
pentru străini erau rezervate numai două. Înainte de examen, artistul se
îmbolnăveşte şi este internat în spital. În semn de apreciere pentru viitorul
pe care-l prevăzuse, medicul riscând, l-a scos din spital în plină febră, pe
propria răspundere şi cu maşina sanitară l-a prezentat la examen, ascunzându-i
boala.

Efortul a meritat, pentru că Mihail Vulpescu a fost
admis  pe primul loc.

^{Absolvă Conservatorul Național din
Paris și Schola Cantorum ca premiant.}

Din 1915 până în 1920 este tenor la Opera Mare din Paris,
apoi la opera din Monte Carlo, între anii 1920-1923 şi în perioada 1924-1925 la
opera din Cannes.

A avut roluri principale în Hamlet,
Boris Godunov, Boema, Parsifal, etc. Baladele şi doinele Bărăganului
erau prezente în toate recitalurile lui.

În aceeaşi vreme se aflau la Paris, propagând arta
românească, o seamă de personalități: George Enescu, baritonul Edgar Istratty, folcloristul Mihail
Vulpescu şi poeta Elena Văcărescu.

Mărturie a dragostei pentru ţară
sunt lucrările tipărite în străinătate despre doina românească şi obiceiurile
româneşti.

În anul 1926 se întoarce în ţară şi,
începând cu anul 1928, este profesor de canto la Conservatorul din
Bucureşti. Printre studenţii săi se numără Zenaida Paly, Arta Florescu, Şerban
Tassian, Mircea Buciu.

Apoi între anii 1933-1942, profesor la Seminarul Nifon
din Bucureşti.Cântă la Opera,
la Ateneul
din Bucureşti şi pe scenele multor oraşe din ţară. Nu ocoleşte târgul de pe
malul Borcei, unde în diverse ocazii, călărăşenii s-au bucurat de vocea
talentatului Mihail Vulpescu.                                                                       

Ca o recunoaştere a deosebitelor
merite în domeniul etnografiei a fost alegerea sa ca membru al Societăţii
Franceze de Etnografie şi Tradiţiuni Populare.

Printre lucrările sale demne de
remarcat este cea intitulată Gestul Liric tipărită în anul 1947, care
este prima lucrare de specialitate apărută în literatura mondială,  în care recomandă: reguli de bază ale artei
cântului, reguli pentru arta scenică lirică, studierea emisiei vocale,
naturaleţea în cânt, etc.

Preocupându-se de studierea
folclorului, scrie mai multe lucrări:

·        Obiceiuri româneşti periodice, publicată la Paris

·      Cântecul popular românesc. O nuntă păgână în comuna
Lupşanu, publicată la Bucureşti

·      Culegere de cântece populare, cuprinzând
264 de melodii. În prezent lucrarea se află în manuscris la Institutul de
Etnografie şi Folclor Bucureşti. 

Trece  din viaţa aceasta la 23 August 1956, la Bucureşti.

         Mihail Vulpescu rămâne în memoria
posterităţii ca unul dintre marii tenori ai Operei Române, mesager al
cântecului popular, despre care, la
Paris, Thirsot spunea că “dacă ar fi să credem că toate
cântecele pe care le-a cântat domnul Vulpescu sunt cu adevărat populare
româneşti, ar însemna că România posedă cele mai frumoase cântece populare din
lume”. 

În semn de
recunoştinţă şi respect, Centrul Judeţean de Conservare şi valorificare a
Tradiţiei şi Creaţiei Populare Călăraşi, a preluat numele lui Mihail Vulpescu.

(Mulțumiri doamnei Prof Vasilica
Savu, Colegiul economic, Călărași)

Categories: Articole