Mai întâi, cred ca această jumătate de ora (în care a săvârșit Proscomidia) este cea mai nobilă şi mai frumoasă parte din întreaga slujire preoţească. Aici, în firidă, preotul este desprins de lumea exterioară și se află doar cu sine însuși, singur în fața lui Dumnezeu şi a propriei sale conştiinţe. Nici un ochi omenesc nu pătrunde să-i măsoare aparențele, să-l controleze sau să-l judece. Aici nu contează dacă el este înalt sau scund, gras sau slab, frumos sau urât, învăţat sau simplu, cu sau fără talent oratoric, cu sau fără virtuți muzicale, cu sau fără veșminte strălucitoare, familiar sau distant, mândru sau modest, concentrat sau dezinvolt. Singura lui măsură este aceea a harului lucrător. (Bartolomeu Anania)

1
2
3
4
5
6
7

<button onclick="document.execCommand('formatBlock', false, '

‘);”>