Joi, 1 august 2019, în a doua zi a Postului AdormiriiMaicii Domnului, în biserica parohială s-a cântat Paraclisul al doilea al Maicii Domnului.
Cu ce cununi de laude vom încununa pe Maica lui Dumnezeu, care s-a arătat scaun cerescului Împărat, care se roagă pentru noi către Milostivul Dumnezeu și ne izbăvește din fărădelegile noastre? Deci către dânsa să grăim: Bucură-te, Preacurată, că prin tine a fost cu noi Domnul puterilor; roagă-te cu dinadinsul să se mântuiască sufletele noastre.
Cu ce podoabe de cântări vom lăuda pe Maica lui Dumnezeu, pe ceea ce s-a învrednicit a fi Împărăteasă a toate, care s-a arătat mai înaltă decât cerurile și mai sfântă decât toți sfinții? Deci către dânsa să grăim: Roagă-te, Preacurată, cu toți sfinții, să se mântuiască sufletele noastre.
Cu ce flori duhovnicești vom încununa pe Maica lui Dumnezeu, care s-a arătat scară cerească, prin care am aflat lesne-suirea către Dumnezeu? Deci toți să ne adunăm și să o lăudăm, grăind: Bucură-te, Preacurată, prin care am aflat har; bucură-te, că prin tine s-a dat tuturor bucurie; bucură-te, nădejdea sufletelor noastre, prin care noi toți ne mântuim.
Cu ce mângâietoare cântări vom încununa pe Maica lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii în ceruri cu cântări fără încetare, strigând: Bucură-te, mărirea noastră; bucură-te, mântuirea pământenilor; bucură-te, ceea ce ești scaun Împăratului nostru! Deci și noi, păcătoșii, către dânsa să grăim: Roagă-te, Preacurată, către Cel pe care L-ai născut fără stricăciune, să mântuiască sufletele noastre.
La partea catehetic-învățătorească a întâlnirii de rugăciune s-a citit despre martiriul tinerilor Macabei și despre aducerea aminte de firea omenească:
Să nu ne facem fraţilor, păreri prea mari despre viaţa şi trecerea noastră prin lume, nici să nu ne mândrim cu puterea, nici să nu ne înălţăm cu bogăţia, ci să supunem poftele trupeşti şi să ne îngrijim de sufletele noastre. Luaţi aminte, unde sunt părinţii noştri, unde Proorocii şi unde Apostolii ? Sau, ce au luat cu ei, cei ce au strâns pe lume avuţii ? Oare, nu precum goi s-au născut, aşa au şi murit, neavând nimic în mână ? Ci numai dreptatea drepţilor este cu ei şi pomenirea lor, cu laude precum şi păcatele păcătoşilor, sunt cu ei. Căci toţi suntem din ţărână şi în pământ ne vom întoarce. Şi tot omul, ca o haină, se învecheşte. Hrana vieţii lui este pâinea şi apa şi zilele omului numărate sunt, ca un pumn de nisip, şi degrabă curg spre sfârşit, ca apa unui râu. Drept aceea, fraţilor, aducându-ne aminte de sfârşitul nostru, să părăsim toate faptele cele rele. Că nici cele frumoase şi bune ale lumii nu sunt veşnice, nici necazurile de aici nu sunt fără de sfârşit. Priviţi cum se schimbă toate; astăzi ari tu pământul, mâine altul, după aceea, altul, şi nu este nimic, care să rămână neclintit. Toate se mişcă, ca şi cum ar merge pe o cale; unul o pierde, iar altul o află. Deci, de ne-am pierdut sufletele noastre, prin păcate, apoi, să le aflăm acum, prin pocăinţă. Pentru că, la aceasta, Însuşi Domnul ne învaţă pe noi, zicând: „Cel care caută, află, şi, celui ce bate i se va deschide” (Matei 7,8).
Categories: Articole