Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină
Cine te-așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primește să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă
Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte și uitare
Și lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor.
Lumină lină lini lumini
Înstrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat și sărăcit
Cel plâns și cel nedreptătit
Și pelerinul însetat
În vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Încununându-l pe străin
Deasupra stinsului pământ
Lumină lină Logos Sfânt.
Ioan Alexandru
Categories: Articole