… Apoi preotul, ridicându-i pe toţi la Ierusalimul ceresc de sus [cf. Ga 4, 25; Evr 12, 22], în care stăteau picioarele noastre înainte de cădere, „în curţile case Tale, Ierusalime”, la muntele cel sfânt al Lui [Ps 121, 2], strigă: „Priviţi sus! Acolo să avem inimile!” Iar toţi mărturisesc şi spun: „Le avem la Domnul!” Vedeţi să avem sus inimile! Să ridicăm simţurile de la cele pământeşti spre Împărăţia de sus şi să facem cele plăcute Lui! 

Iereul: „Să mulţumim Domnului!” Adică Celui ce S-a dat pe Sine Însuşi preţ de răscumpărare şi schimb pentru noi să-I aducem laudă de mulţumire şi pentru modul în care am fost mântuiţi să-I dăm Domnului mulţumire şi slavă. Pentru că „vrednic şi drept lucru este”. (Sf Gherman al Constantinopolului)

(Ioan I Ică Jr, De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului, Editura Deisis, 2011)