„Prin îmbisericirea copiilor şi a adolescenţilor şi prin participarea la viaţa sacramentală şi liturgică a Bisericii se urmăreşte: 

Să-i facă pe copii şi adolescenţi să devină părtaşi ai prezenţei vii a lui Hristos şi a operei Lui mântuitoare. Hristos e prezent în Taina Sfintei Euharistii şi de asemenea prin cuvântul Său. Prin urmare, prin participarea copiilor şi adolescenţilor la îmbisericire urmărim să ajutăm integrarea lor vie în trupul Bisericii şi îndeosebi în viaţa cultică şi sacramentală, care formează trupul lui Hristos. 

Să-i facă să depăşească orice deviere în credinţă prin dezvoltarea formelor individualismului religios. 

Să-i facă pe copii şi adolescenţi să devină legaţi de „exemplele vii” ale vieţuirii în Hristos, ca Maica Domnului, apostolii şi ceilalţi sfinţi ai Bisericii. Despre Maica Domnului, sfântul Ioan Damaschinul scrie: „Pe Născătoarea de Dumnezeu să o cinstim ca Maică a lui Dumnezeu în sens propriu şi real”. Despre apostoli, sfântul Ioan Hrisostom scrie: „Trebuia ca marginile lumii să-i cunoască pe educatorii lumii. Căci neputincios este dascălul care rămâne nelămurit celor care învaţă”. Sfinţii îi călăuzesc pe credincioşi şi mai cu seamă pe copii şi adolescenţi „la tot adevărul în Duhul Sfânt”. „Şi singură pomenirea mucenicilor e de ajuns să trezească sufletul spre dragostea de Dumnezeu”, întrucât „învăţătura prin fapte e mult mai riguroasă şi mai vrednică de crezare decât învăţătura prin cuvânt”. 

Să lege întreaga activitate catehetică din parohie şi cea de pedagogie creştină de la şcoală de taina Bisericii. limitarea slujirii catehetice şi de pedagogie creştină doar la prezentarea istoriei mântuirii rămâne nedesăvârşită, având numai o oarecare valoare morală. Ea nu are importanţă decât legată cu participarea elevilor şi adolescenţilor la Tainele şi viaţa liturgică a Bisericii. La sfânta Liturghie e prezentă întreaga Biserică triumfătoare şi luptătoare. În acest mod, sfinţii nu sunt prezentaţi ca nişte „eroi ai credinţei”, ci ca nişte persoane care şi-au trăit viaţa în Hristos. Sărbătorirea lor capătă sens prin Sfânta Liturghie. 

Toate acestea alcătuiesc fizionomia specială a scopului învăţământului şi educaţiei noastre, aşa cum sunt acestea chemate să fie una şi aceeaşi atât în teorie, cât şi în practică. Astfel, fiecare instituţie educaţională, prin urmare și școala, este chemată să contribuie la încadrarea tinerilor în trupul Bisericii, aşa încât să aibă un comportament responsabil, critic şi creator, şi să contribuie prin aceasta la progresul societăţii.”

Mai multe informații de folos în I. Kokulis, Îmbisericirea elevilor, Deisis, 2012