În casele creștinilor de la sat se găsesc abundente dovezi ale istoriei personale ce ființează ca istorie a poporului nostru și a Bisericii sale.

Aflarea unei icoane reprezentând sfinți dragi creștinilor români, Mina, Stelian și Parascheva, icoană litografiată, moștenită din tată în fiu, face o legătură vie, duhovnicească și istorică, un arc mare peste timp, tocmai în vremurile de început ale secolului XX.

Icoana respectivă, realizată și distribuită creștinilor cu binecuvântarea Mitropolitului Primat Iosif Gheorghian ne îndeamnă atât la venerarea prietenilor lui Dumnezeu și ai credincioșilor dar și la reactualizarea cunoștințelor despre respectivul Mitropolit al României.

Iosif Gheorghian s-a născut la data de 29 august 1829, în orașul Botoșani în familia unui preot. A studiat la Școala de la Biserica “Trei Ierarhi” și la Academia Mihăileană din Iași,iar mai târziu a urmat diferite cursuri la Sorbona.

A fost tuns în monahism la Mănăstirea Mogoșeni și hirotonit ierodiacon în anul 1846. Slujește ca diacon la Hușu și Iași, iar în anii 1857-1858 la Capela românească din Paris. Revenit în țară, este hirotonit ieromonah și numit egumen la Mănăstirile Todireni(1863) și  Popăuți (1864).

La 19 iunie 1865 este numit episcop al Hușilor, unde a păstorit până la 24 martie 1879, când a fost ales episcop al Dunării de Jos, cu reședința la Galați. În această calitate, reorganizează viața bisericească din Dobrogea, revenită atunci la România (1878).

La 22 noiembrie 1886 a fost ales mitropolit primat al României, fiind înscăunat în această demnitate la 30 noiembrie 1886. La 29 martie 1893, mitropolitul Iosif Gheorghian (1886-1893) este obligat să-și dea demisia, în urma refuzului său de a accepta „Legea clerului mirean și a seminariilor”, propusă de Take Ionescu. În locul său, Colegiul Electoral alege, cu ajutorul consevatorilor, la 18 mai 1893, cu o majoritate de voturi, 168 din 220, pe episcopul Argeșului,  Ghenadie Petrescu. Instalarea ca mitropolit primat s-a făcut la 21 mai 1893 în Catedrala Mitropolitană care în acea zi sărbătorea hramul. Primul act al noii sale păstoriri ca mitropolit primat a fost proiectul de lege a clerului și seminariilor pe care l-a prezentat Sinodului și care apoi s-a votat și de către Parlament.

IPS Iosif Gheorghian s-a stabilit la Manăstirea Căldărușani. După caterisirea mitropolitului Ghenadie Petrescu, IPS Iosif a fost reales ca mitropolit-primat al României la 6 decembrie 1896, fiind înscăunat la 8 decembrie 1896, păstorind apoi până la moarte.

A tradus felurite lucrări teologice din limba franceză și din literatura patristică. A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 21 mai 1901.

Mitropolitul Iosif Gheorghian a trecut la cele veșnice la 24 ianuarie 1909, în București, fiind înmormântat în biserica „Sfântul Gheorghe“ din Mănăstirea Cernica. (Wikipedia)