Poezia mea ţine de foame
(inteligenţa trece prin stomac ?)
Marin Lupşanu inima ta este
văzduhu-ntemniţat în flori de mac.
Tu n-ai avut nicicând un teanc de sute la ţară se trăieşte din miresme
şi versurile tale par a fi
îngeri eternizând catapetesme. Iubeşte-n tihnă caii purpurii
satul natal cu creştetul în stele
că-n arborele vieţii ce vai fi
poemele vor genera inele.
Şi frânge pâinea poeziei tale
Să intre adevăru-n catedrale.
Marin Lupșanu, poet din generația optzecistă, originar din Lupșanu.
Categories: Articole