…Eram în clasa a IV-a (1922) când s-au adus prima dată moaștele Sfintei Filofteia de la Curtea de Argeș. Atunci învățătorul nostru a luat cu sine opt elevi între care și subsemnatul, toți îmbrăcați in costume naționale, ne-a urcat într-o căruță, care ne-a transportat pînă la biserica din Dragoș Vodă, distanța de 6 km. Acolo se găsea racla cu Sfintele moaște și noi, cei opt elevi, fiind socotiți curați la suflet- neprihăniți, am ridicat pe brațe raclă din biserică și am așezat-o în căruță trasă de 2 boi; noi cei opt elevi am încadrat racla, 4 pe o parte și alți patru pe cealaltă parte, cortegiul procesiunii fiind format s-a pornit pe jos cu direcția biserica din Crucea. Ajunși la biserica satului natal unde am depus-o tot noi și a stat o noapte în biserică, în care timp credincioșii au făcut de priveghiu, aprinzând lumânări și tămâie însoțite cu închinăciuni.

A doua zi, de la biserică sfintele moaște s-a ridicat pe brațe tot de noi și s-a transportat până la locul destinat – la marginea satului, s-a trecut pe ulița noastră.

Ajunși la locul indicat s-a făcut slujbă – Sfeștanie de ploaie, că era secetă. Slujba a fost făcută de un sobor de preoți din parohiile vecine, în timpul slujbii credincioși se închinau cu lăcrămi și suspine.

Pe locul unde s-a făcut sfeștania, tata și mama au ridicat o cruce mare și alături un puț din buduroaie de beton, în memoria evenimentului.

În zilele comunismului prin dispozițiile date, ca să nu mai existe cruci pe drumuri și șosele, nu se mai află pe locul inițial, crucea a fost transportată în curtea bisericii Vâlcelele și acolo a rămas.

Alte amintiri și frumoase amintiri ne prilejuia în Postul Paștelui, când învățam să cântăm Prohodul Domnului, pe care îl cântam fără greșală, cu multă evlavie în noaptea de Vinere Mare. Și chiar în noaptea Învierii Domnului participam la slujba frumos executată de părintele Ion Sporea și cântam în cor: „Hristos a înviat” și răspunsurile la Sfânta Liturghie.