0, iar e stepa arie de porumbişti şi de miristi,
Peste pustiul cărora, doar gândul treieră tristeti,
Când vântul vântură stoli de cocori drumeţi,
Şi când se-ntoarnă vânători cu câinii împuşcaţi de vânt.
Mai trece, hârşâind arar, de zare, câte-un coviltir
Mai vine de la câmp jitar păşind pe sub claviculă de puţ
Şi-n marnea satului, printre scaeţi şi pleavă, cei bătuţi
Culeg în dinţi ogrinji şi-n cozi podoabă de scaeţi.
Categories: Articole