S-a pus la îndoială piatra
ca vorbire.
Au zis de fluture că este
o respirare, –
de cartof, de porumb şi de prună,
strigăt de nefiind, –
la fel de porc, de capră şi de lună,
fel de mestecând.
Ei n-au ştiut nici să citească
leul în alergare,
că literă preeste şi zeiască.
N-au descifrat câmpia mare,
marea cea mare,
viaţa prea singura
ce ni s-a dat…
Nichita Stănescu
Categories: Articole