Un document din antichitatea creștină, Constituțiile Sfinților Apostoli, circa 380,  atestă o rugăciune de mulțumire înainte de cuminecare ce se încheie cu un îndemn sfânt:

 Îţi mulţumim, Dumnezeule şi Tată al lui Iisus Mântuitorul nostru, pentru sfântul Tău Nume pe care l-ai făcut să se sălăşluiască între noi, şi pentru cunoaşterea, credinţa, iubirea si nemurirea pe care ni le-ai dat prin Iisus Slujitorul Tău.  Tu, Stăpâne Atoateţiitorule, Dumnezeul a toate, Care prin El ai creat lumea şi cele din ea şi ai sădit o lege în sufletele noastre şi ai pregătit pentru oameni cele spre împărtăşire, Dumnezeul sfinţilor şi ireproşabililor părinţilor noştri, Avraam, Isaac şi Iacob [Iş 3, 16; FA 3, 13], credincioşii Tăi robi, Dumnezeu Cel puternic, credincios, adevărat şi nemincinos în făgăduinţele Tale, Care L-ai trimis pe pământ pe Iisus Hristosul Tău să petreacă împreună cu oamenii [Bar 3, 37] ca om, fiind El Dumnezeu, Cuvânt şi om, şi să smulgă rătăcirea din rădăcină, Însuţi şi acum adu-Ți aminte prin El de sfântă Biserica aceasta, pe care ai câştigat-o cu scump sângele Hristosului Tău [FA 20, 28; ] Ptr 1,19], izbăveşte-o de tot răul [Mt 6,13] şi desăvârşeşte-o în iubirea Ta şi adevărul Tău, iar pe noi toţi adună-ne în Împărăţia Ta, pe care ai gătit-o pentru ea. Maranatha  [Cor 16, 22]! Osana Fiului lui David [Mt 21, 9]! Binecuvântat Cel ce Vine în numele Domnului! Dumnezeu este Domnul şi ni S-a arătat nouă [Ps 117 , 27] în trup! 

 Dacă e cineva sfânt, să vină! Iar dacă nu este, să se facă prin pocăinţă! (Constituțiile Sfinților Apostoli)