anul 1917, toamna sosise timpul să urmez școala, dar neprezentându-se niciun cadru didactic, școala a rămas
închisă. M-am
prezentat la școală
în toamna anului următor, 1918. Părinții mi-au procurat abecedar,
aritmetică,
tăbliță de piatră
cu condeie de piatră (trebuia multă atenție
să nu scapi pe jos atât tăblița
cât și condeiul că
se spărgeau și
trebuia să–ți
procuri altele în
loc și nu prea se găseau la îndemâna
să ți-le procuri din nou).
Și dacă nu aveai pe ce să-ți
scrii lecția mâncai papară de la învățător.
Tăblița și condeiul se folosea pe tot cursul celor cinci clase primare.
Dimineța
îl auzeam strigându-mă de 3 – 4 ori
consecutiv: „Măi Mielușă mă”– căci copiii, ca și toți ai casei, îmi
spuneau Mieluș, numai tata îmi zicea Mialache, fără
a pronunța și litera h. ca să pronunțe corect Mihalache.
Și să revin la Culae, mă striga așa
puternic până mă scotea volens nolens din casă și din ușă îi
răspundeam, uneori s„tai mă că vin”, iar alteori „mergi înainte că te ajung din
urmă”.
Îmi
luam gheozdanul cu cărți la iuțeală
și ca hrană
rece pâine cu brânză.
Părinții
lui Culae erau mai sărmani
cu o familie mai numeroasă
în copii, decât a noastră.
Culae
pleca la școală
fie cu boabe de porumb coapte sau fierte și până să ajungem la școală ne împrumutam
reciproc cu merindele.
Eram
prin clasa a III-a primăvara, la clase învățătorul Gogu Neculescu, singurul învățător în
școală,
preda simultan la cinci clase.
Și ne
dă la toate clasele să scrim lecția
respectivă ce o
aveam în acea
zi. Era în sala
de școală o
liniște perfectă. Pe
fereastră se
afla o glastră cu
flori naturale, vaca învățătorului
era slobodă pe lângă
pereții școlii.
Pe vacă
florile din glastră o momesc și vine să le înșface
cu limba, dar colegul meu Culae, fiind într-o bancă din apropierea ferestrei cu glastră și în
momentul când vaca încercă să prindă
florile, vigilent, dă drumul la un strigăt strident și puternic “Nea
boală!”. Această alarmă a
speriat pe toți
elevii, cu învățător cu
tot, cât și pe
vacă punând-o la respect și lăsând
florile intacte în glastră. Învățătorul
a făcut
haz de bucurie că nu
i-a spart glastră. (Pr Mihai Constantin)
Categories: Articole