Menu Home

Satul românesc la începutul secolului XX în „memoriile” preoților din Plevna (V)

… În
anul 1917, toamna sosise timpul să urmez
școala,  dar neprezentându-se niciun cadru didactic, școala a rămas
închisăM-am
prezentat la
școală
în toamna anului următor, 1918. Părinții mi-au procurat abecedar,
aritmetic
ă,
t
ăbliță de piatră
cu condeie de piatr
ă (trebuia multă atenție
s
ă nu scapi pe jos atât tăblița
cât
și condeiul că
se sp
ărgeau și
trebuia s
ăți
procuri altele
în
loc
și nu prea se găseau la îndemâna
ți-le procuri din nou).

Și dacă nu aveai pe ce să-ți
scrii lec
ția mâncai papară de la învățător.

Tăblița și condeiul se folosea pe tot cursul celor cinci clase  primare.  

Prietenul meu, coleg de clasă, cu care plecam și veneam de la școală, de altfel rudenie, era Culae.

Dimineța
îl auzeam strigându-mă de 3 – 4 ori
consecutiv: „Măi Mielu
șă mă căci copiii, ca și toți ai casei, îmi
spuneau Mielu
ș, numai tata îmi zicea Mialache, fără
a pronun
ța și litera h. ca să pronunțe corect Mihalache.

Și să revin la Culae, mă striga așa
puternic până mă scotea volens nolens din casă
și din ușă îi
răspundeam, uneori s„tai mă că vin”, iar alteori „mergi înainte că te ajung din
urmă”.

Îmi
luam gheozdanul cu căr
ți la iuțeală
și ca hrană
rece pâine cu brânză.

Părinții
lui Culae erau mai s
ărmani
cu o familie mai numeroas
ă
în copii, decât a noastră.

Culae
pleca la
școală
fie cu boabe de porumb coapte sau fierte
și până să ajungem la școală ne împrumutam
reciproc cu merindele.

Eram
prin clasa a III-a primăvara, la clase învă
țătorul Gogu Neculescu, singurul învățător în
școală,
preda simultan la cinci clase.

Și ne
dă la toate clasele să scrim lec
ția
respectiv
ă ce o
aveam
în acea
zi. Era
în sala
de
școală o
lini
ște perfectă. Pe
fereastr
ă se
afla o glastr
ă cu
flori naturale, vaca
învățătorului
era slobod
ă pe lângă
pere
ții școlii.
Pe vac
ă
florile din glastră o mome
sc și vine să le înșface
cu limba, dar  colegul meu Culae, fiind într-o bancă din apropierea ferestrei cu glastră
și în
momentul când vaca
încercă să prindă
florile, vigilent, dă drumul la un strigăt strident
și puternic “Nea
boal
ă!”. Această alarmă a
speriat pe to
ți
elevii, cu învă
țător cu
tot, cât
și pe
vac
ă  punând-o la respect și lăsând
florile intacte în glastră. Î
nvățătorul
a f
ăcut
haz de bucurie c
ă nu
i-a spart glastr
ă. (Pr Mihai Constantin)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut