Sub brazdă se-aruncă bobul de grâu
în întuneric dezbrăcat şi singur
credinţa-i rămâne izvor nesecat
din el să-şi adune puteri de-a urca până la capăt Golgota.
Trimite cerul ploi de mir să-I ungă
și lacrima păsării
să-I ajungă-n adânc.
Nimic nu scapă Soarelui.
Uimit, el vede bobul-fir venind
din alte lumi.
În fața pâinii țăranul se-nchină
smerit.
Minune!
Pâinea nu-i decât trupul celui ce-a fost
Răstignit.
(Altar de lut, 1994)
Categories: Articole