În primele 4 secole, pâna la Sf Constantin cel Mare, creștinii erau prigoniți, iar pentru a salva textele scrierilor sfinte (Evanghelia și Epistolelor Noului Testament), acestea erau ținute în alt loc decât cel oficial unde se reuneau pentru a săvârși Liturghia. Astfel că după ce se adunau în biserică, erau aduse și textele biblice folosite în cult. Iată rațiunea practică a acestei mișcări liturgice, a procesiunii cu Sfânta Evanghelie din Altar în Naos și iar în Altar.

 Rugăciunea pe care preotul o rostește, înainte de a înălța Evanghelia, când se află în mijlocul bisericii, se pare că ea era rostită la intrarea în biserică de către episcop: Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel care ai așezat în ceruri cetele și oștile îngerilor și ale arhanghelilor spre slujba slavei  Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie și intrarea sfinților îngeri, care slujesc împreună cu noi și împreună slăvesc bunătatea  Ta. Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinaciunea,  Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.  Amin.

 În duminica a XX-a după Rusalii, 3 noiembrie 2019, Sfânta Liturghie s-a oficiat în biserica filiei Valea Rusului.

  Și asemeni practicii din vremurile începutului, la sfârșitul slujbei s-a mers în comunitate spre a se oferi Sfânta Euharistie unui credincios nedeplasabil, aflat în suferință grea. Îngrijindu-i pe bolnavi, Biserica îl îngrijeşte pe Hristos Însuşi în mădularele trupului Său, care suferă,  şi, urmând exemplul Domnului, care „a umblat făcând bine  şi vindecându-i pe toţi” (Fap  10,38), se supune poruncii Acestuia de a-i îngriji pe bolnavi (Mc  16,18).  Această  grijă, Biserica o manifestă  nu numai prin aceea că  îi vizitează  pe bolnavi, dar, în acelaşi timp,  şi prin faptul că  le alină  suferinţa prin rugăciuni și prin părtășia euharistică, cât timp zac de boală. În sfârşit, ea, Biserica, îşi manifestă  această  grijă  prin aceea că, înălţând rugăciuni, îi încredinţează  lui Dumnezeu mai ales în ultimele clipe ale vieţii lor.