Menu Home

Ne închinăm [în fața icoanei ei] și cu mintea căutăm la cea care este Maica Fiului lui Dumnezeu.

Dumnezeii neamurilor sunt aur și argint, lucruri de mâini omenești.  Gură  au  și nu grăiesc, ochi au  și nu văd, urechi au  și nu aud, nas au  și nu miros,  și nici nu e suflet întru ei. Asemenea lor să  fie toți cei care îi fac pe ei  și toți cei care nădăjduiesc spre dânșii” [Ps. 134, 15-18].  Însă  se cade aici să  înțelegem că  e vorba despre  icoane, despre cele care sunt  închinate  și se  cinstesc  în Biserica sobornicească  și ortodoxă?  

Nu! Pentru că  mare este  diferența  între  dumnezei  și icoane.  Dumnezeii/idolii  sunt formați de mintea  și de lucrul mânilor oamenilor, după  cum  le spune Apostolul Pavel corintenilor: „Știm  că  idolul nu este nimic în  lume” [I Cor. 8, 4].  Însă  icoana  este chipul unei fețe adevărate, care a fost oarecând în lume. Idolul are închinăciunea sa, iar icoana are închinarea [adresată] celui scris/pictat pe icoană.  Ei se închină  idolului  ca lui Dumnezeu, pe când în icoană se închină  obrazului  celui care este închipuit pe icoană.  Iar dacă  icoana este a Mântuitorului nostru, a lui  Iisus Hristos, atunci când ne închinăm  icoanei  și o cinstim, nu ne închinăm la  șarurile/culorile sau lemnului [din care e făcută], ci Îi cinstim obrazul Celui scris/pictat pe icoană.  Și când ne închinăm  Crucii, atunci Îl avem  în  mintea noastră  pe Hristos, Care pentru mântuirea noastră  S-a răstignit pe lemn.  La fel  și la icoana Preacuratei  Fecioare Maria: ne închinăm [în fața icoanei ei]  și cu mintea căutăm la cea care este Maica Fiului lui Dumnezeu.  (Sfântul Varlaam al Moldovei, Răspunsul împotriva  Catehismului calvinesc)

Pelerinii din Parohia Plevna au avut binecuvântarea, la manăstirea Slobozia, de a se ruga și săruta icoana Maicii Domnului de la mănăstirea Adam, ca și cum ar săruta chipul Măicuței cerești, prin care multe rugăciuni au fost împlinite cu binecuvântare cerească.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut