Menu Home

Viața morală a creștinilor din epoca apostolică în scrisoarea Sfântului Clement Romanul

În duminica a XXX-a după Rusalii, ce în acest an a coincis cu pomenirea Sf Clement, episcopul Romei, s-a citit din Evanghelia după Sfântul Luca despre cărturarul ce voia să fie desăvârșit. Răspunsul Domnului confirmă Decalogul, ca lege morală universală, dar definește lucrul ce-i lipsește cărturarului ca să fie desăvârșit, calea Evangheliei: dez-alipirea de bogății prin milostenie și urmarea lui Hristos.

 În contextul lecturii evanghelice, mărturia Sfântului Clement din Epistola către corinteni probează, în condițiile tulburării ivite în Biserică, tradiția cultică, tradiția ierarhiei bisericești dar și viața morală a creștinilor din epoca apostolică. Cu acest prilej sfânt s-a citit credincioșilor descrierea vieții morale a creștinilor de la sfârșitul sec I.

Sfântul Clement Romanul a fost al treilea episcop al Romei, între anii 92-101, succedând lui Linus și lui Anacletus. În timpul său a izbucnit o tulburare în Biserica din Corint, datorită unor tineri care se răzvrătiseră împotriva preoților mai bătrâni, după moartea episcopului. Până la alegerea unui nou episcop, comunitatea creștina din Corint se afla în mare tulburare, iar vestea a ajuns până la Roma. Clement ia atitudine împotriva acestei răzvrătiri, scriind una dintre cele mai importante epistole din Biserica primară, către Biserica din Corint (circa 95-97)

 „Cine dintre cei care au trecut pe la voi n-a lăudat virtutea și credința voastră tare? Cine n-a admirat evlavia voastra în Hristos, înțeleaptă și plină de bunătate? Cine n-a propovăduit chipul de mare cuviință al iubirii voastre de străini? Cine n-a fericit cunoștinta voastră desăvârșită și sigură? Făceați totul fără să vă uitați la fața omului; umblați în poruncile lui Dumnezeu, supunându-vă conducătorilor voștri și dând cinstea cuvenită preoțior voștri; celor tineri le dădeați sfatul să trăiască cumpătat și curat; femeilor le porunceați să săvârșească totul cu conștiința nepătată, curată și sfântă, iubindu-și după cuviință bărbații lor; le învățati să-și gospodărească așa cum se cuvine casa, în bună rânduială a ascultării, păstrându-se curate la suflet și la trup. Va smereați cu toții, fără să vă mândriți; doreați mai mult să vă supuneți decât să comandați; doreați mai mult să dați decât să primiți; vă erau îndestulătoare mijloacele de trai cele date vouă de Hristos și căutați cu luare aminte la ele; primeați cu râvnă în inimile voastre cuvintele lui Hristos, iar patimile Lui erau înaintea ochilor voștri. Trăind așa, pace adâncă și minunată vi se dădea tuturora și dor nesăturat pentru facerea de bine, iar revărsarea Duhului Sfânt era deplină peste voi toți. Plini de o sfântă hotărâre și cu o bună râvnă, întindeați mâinile voastre către Atotputernicul Dumnezeu cu evlavioasă convingere, rugându-L să vă fie îndurător, dacă ati păcătuit cumva fără de voie. Vă străduiați zi și noapte, pentru toți frații, ca datorită milei și conștiinței voastre, numărul aleșilor Lui să se mântuiască. Erați sinceri, neprihăniți și fără dușmănie unul față de altul. Vă era urâtă orice răscoală și orice dezbinare. Plângeați pentru păcatele semenilor voștri și socoteați ca ale voastre slăbiciunile lor. Nu vă părea rău de binele pe care îl făceați și erați gata pentru orice lucru bun. Împodobiți cu o viețuire virtuoasă și sfântă, săvârșeați totul în frica de Dumnezeu; erau scrise pe patul inimii voastre poruncile și îndreptările Domnului.” ( Epistola I către Corinteni a lui Clement de Pr. Dr. Dumitru Fecioru, în Părinți apostolici, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1995)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut