Urare

Fulgii de nea ce cad pe voi

Să se topească-n suflet cald,Trecănd în liniştite ploi Să ude flori de gând curat.

În viscol dacă-ngenunchiaţi Să-l potoliţi c-o sărutare,Numai iubirea ce-o purtaţi Poate să facă gheaţa floare.

De-aveţi în voi ramuri uscate Să le tăiaţi cu bun Cuvânt, Ca cele ce mai sunt rămase Să vadă flori albe crescând.

Frigul cel greu de vă-nfăşoară Daţi-i în dar raza de soare, Din el să vină să răsară Când nu gândiţi frumoasă floare.

De-aveţi în viaţă zăpezi mari Cu viscol,frig,ramuri uscate, Iar mintea roabă-n gheţuri tari Se tot frământă şi se zbate,

Deschideţi porţile iubirii Ale speranţei şi credinţei, Să faceţi loc în voi grădinii Cu floarea albă a biruinţei.

Stănulescu M.
0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...