La 20 decembrie este pomenit Sfântul Ignatie Teoforul. 

Osândit la moarte pentru vina de a fi creștin și călătorind spre Roma, locul său de execuție, în cadrul serbărilor desfășurate cu ocazia cuceririi Daciei, Sfântul Ignatie nu s-a temut decât de un singur lucru: ca nu cumva creştinii să împiedice martiriul lui pentru Hristos, prin rugăciunile lor sau prin vreo intervenţie lumească. De aceea el i-a rugat fără încetare, în scris şi cu cuvântul viu, să nu facă aceasta. „Iertaţi-mă, eu cunosc bine cele care sunt spre folosul sufletului meu. Eu de abia acum încep să fiu ucenic al Domnului Hristos, acum când nimic nu-mi mai doresc, fie din cele văzute, fie din cele nevăzute, decât să ajung la Domnul meu Hristos. Vină asupra mea orice chin, oricât de diavolesc: arderea de viu, răstignirea, fiarele, sabia, sfâşierea membrelor, zdrobirea oaselor, smulgerea tuturor mădularelor mele primesc cu bucurie orice, numai să ajung cât mai grabnic la Domnul meu Hristos. Este mai bine pentru mine să mor pentru Hristos decât să domnesc pe pământ, fie şi până la sfârşitul lumii. . . Dragostea mea este ţintuită pe Cruce şi nici un foc al dragostei nu se află în mine pentru vreun lucru pământesc. „

Introdus fiind în circ, el s-a întors către popor şi a grăit aceste cuvinte: „Cetăţeni ai Romei, să cunoaşteţi că eu aici nu sunt pedepsit pentru nici o crimă, nici există împotriva mea sentinţa la moarte pentru fărădelege, ci eu aici sunt aruncat ca să mor pentru dragostea faţă de Domnul meu Iisus Hristos, pe care Îl doresc până dincolo de moarte. Eu sunt grâul Lui, iar dinţii fiarelor sălbatice mă vor măcina întru pâinea Lui curată!”

După ce Sfântul Ignatie a fost sfâşiat şi devorat de fiarele sălbatice, s-a văzut că prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, inima lui a rămas neatinsă, împreună cu oasele mai mari. Tăind necredincioşii inima Sfântului, ei au văzut scris înăuntru cu litere din aur Numele Domnului Iisus Hristos.