„Fiu  al  lui  Dumnezeu  născut  din Tată,  fără  mamă,  Fiu  al  Omului,  născut  dintr-o  mamă,  fără tată:  El,  marea  vedere  a  îngerilor  şi  micuţ  în  vederea  oamenilor;  Cuvântul,  Dumnezeu  Cel  mai  înainte  de  toți  vecii,  făcut trup  la  timpul  hotărât  de  El;  Făcătorul  soarelui  şi  făcut  trup sub  soare;  rânduind  din  sânul  Tatălui  tot  mersul  veacurilor,  şi dăruind  din  sânul  mamei  Sale  sfinţire  acestei  zile  mari;  rămânând  în  sânul  părintesc  deşi  iese  din  el;  înţelept  mai  presus  de orice  cuvânt  şi  copil  ca înţelepciune;  umplând  lumea  şi  stând culcat  în  iesle;  conducând  stelele  şi  alăptându-se  de  la  pieptul mamei;  atât  de  mare  ca  Dumnezeu  şi  atât  de  mic  ca  rob,  fără ca  această  smerenie  să  micşoreze  cu  ceva  grandoarea  Sa,  nici ca  această  grandoare  să  copleşească  în  vreun  fel  smerenia.  […] El  nu  s-a  închis  deloc  sub  veşmântul  unui  trup  micuţ  primit din  sânul  unei  Fecioare,  ci,  continuând  a  împărtăşi  îngerilor înţelepciunea  Sa  ca  hrană,  ne  îngăduie  nouă  să  gustăm  cât  de bun este Domnul”. (Fericitul Augustin)