Menu Home

Teologia icoanelor la Sf Ioan Damaschin și în imnele bisericești

„Icoana este asemănare, care înfățișează originalul, dar cu toate acestea este oarecare deosebire între icoană și original, deoarece icoana nu se aseamănă în totul cu originalul” teologhisește Sf Ioan Damaschin.

Pornind de la ceea ce deosebește originalul de icoană, el împarte icoanele in 6 grupe, teorie ce a fost preluată în imnografia Octoihului și Triodului:

1) Icoana naturală: Fiul lui Dumnezeu este icoana vie a Tatălui

Din firea cea dumneizeiească nescris-împrejur fiind Stăpâne, mai pe urmă întrupându-T e, ai binevoit a te scrie-împrejur; căci cu luarea trupului ai luat şi toate însuşirile lui. Pentru aceasta, înscriind chipul asemănării Tale, cu cuviinţă îl sărutăm spre dragostea Ta inățându-ne şi dintr-însul luăm harul tămăduirilor, urmând dumnezeieştilor predanii ale Apostolilor.“ (Triod, Vecernie Duminica Ortodoxiei)

2) Paradigmele divine ce sunt icoane și exemple ale lucrurilor ce vor fi făcute de Dumnezeu, în sfatul căruia „cele hotărâte mai dinainte de El si cele ce aveau să existe, în chip neschimbat, au luat formă și s-au înfățișat în icoană înainte de devenirea lor”.

Cinstea icoanei se înalţă la chipul-cel-dintâi, zice Sfântul Vasile. Pentru aceasta cu dragoste cinstim icoanele Mântuitorului Hristos şi ale tuturor Sfinţilor; ca nu cumva adunându-ne acum să cădem în privinţa lor în păgânătate. (Triod, Vecernie Duminica Ortodoxiei)

3) Al treilea fel de icoană este cel făcut de Dumnezeu prin imitare, adica omul.

Când ai zidit la început pe Adam, Doamne, atunci Cuvântului Tău celui lpostatic I-ai strigat: să-l facem după asemănarea noastră, iar Duhul era împreună-ziditor, pentru aceasta strigăm „Ție: Ziditorule, Dumnezeul nostru, slavă Ție. (Octoih, Canoanele Treimii, glas 7)

Vrând să îndumnezeiească pe omul cel mai înainte stricat, Cel ce l-a zidit din bunătate şi l-a arătat icoană a chipului dumnezeiesc om s-a făcut din tine, Fecioară, şi a vestit O singură Stăpânire dumnezeiească întreit numărată. (Octoih, Canoanele Treimii, glas 4)

4) Al patrulea fel de icoana este cel întrebuințat de Scriptură, care atribuie forme, figuri și chipuri celor nevăzute și necorporale; acestea sunt reprezentate corporal pentru ca să ne facem o slabă idee despre Dumnezeu și îngeri, deoarece noi nu putem să contemplam pe cele necorporale fără de formele care sunt corespunzatoare naturii noastre”.

Când Te-ai arătat patriarhului Avraam în chip bărbătesc, Unime Întreită, ai arătat neschimbarea bunătății și a domniei Tale. (Octoih, Canoanele Treimii, glas 4)

Ca să descoperi lămurit cele Trei Ipostasuri ale Domniei celei Una, de demult Te-ai arătat în chip de oameni, lui Avraam celui ce lăuda Stăpânia cea Una (Octoih, Canoanele Treimii, glas 5)

5) Al cincilea fel de icoană se numește acela care înfățișeaza și schitează mai dinainte cele viitoare. Spre exemplu: rugul (Ex. III, 2), ploaia de pe lână (Jud., VI, 40), toiagul (Numeri, XVII, 23) și vasul cu mană (Exod, XVI, 33) preînchipuiesc pe Fecioara și Născatoarea de Dumnezeu. Șarpele (Numeri, XXI, 9), pe cel care a distrus prin cruce mușcătura șarpelui, autorul răului (Evrei, II 14), marea, apa și norul duhul botezului (I Cor., X, 1-2).

Făcându-se văzut Cuvântul celor de demult prin închipuiri mai înainte a vestit Întruparea cea din tine, fecioară, iar mai pe urmă arătându-se oameniilor după adevăr, O singură stăpânire în Trei Ipostasuri a arătat. (Octoih, Canoanele Treimii, glas 4)

6) Al șaselea fel de icoană este acela spre aducere aminte a faptelor trecute sau a minunii sau a virtuții.

Cel ce este nevăzut după firea cea fără început şi dumnezeiească, trup s-a văzut, Fecioară, din precurate sângiuirile Tale, pentru milostivirea cea preaînaltă. A cărui imitare a trupului scriindu-o, cu cinste ne închinăm Lui toţi credincioşii, şi cu dreaptă credinţă îl slăvim. (Triod, Vecernie Duminica Ortodoxiei)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut