Menu Home

Aspectul moral al pocăinței predicate de Sfântul Ioan Botezătorul

 „Iar în al cincisprezecelea an de domnie a cezarului Tiberiu, pe când Ponțiu Pilat era procurator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, și Filip, fratele său, tetrarh al Itureii și al ținutului Trahonitidei, și Lisanias, tetrarh al Abilenei, 

2 în vremea arhiereilor Anna și Caiafa, fost-a cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. 

3 Și a venit el în tot ținutul dimprejurul Iordanului, propovăduind botezul pocăinței, spre iertarea păcatelor. 

4 Așa cum s’a scris în cartea cuvintelor lui Isaia profetul: Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți-I cărările. 

5 Orice vale se va umple și fiece munte și deal se va micșora; cele strâmbe se vor face dreptea și căile colțuroase vor fi netede. 

6 Și orice trup va vedea mântuirea lui Dumnezeu. 

7 Deci le spunea mulțimilor care veneau să se boteze de către el: „Pui de vipere, cine v’a învățat să fugiți de mânia ce va să fie? 

8 Așadar, faceți-i pocăinței roade vrednice de ea și nu începeți a zice în sinea voastră: Părinte îl avem pe Avraam!, căci vă spun eu vouă că și din pietrele acestea poate Dumnezeu să-i ridice fii lui Avraam. 

9 Iată că securea stă la rădăcina pomilor; deci, tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc“. 

10 Și mulțimile îl întrebau, zicând: „Așadar, ce să facem?“ 

11 Iar el, răspunzând, le zicea: „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are, și cel ce are bucate să facă la fel“. 

12 Și au venit și vameșii să se boteze și i-au zis: „Învățătorule, noi ce să facem?“ 

13 Iar el le-a spus: „Să nu faceți nimic mai mult decât vă este rânduit“. 

14 Îl întrebau însă și ostașii, zicând: „Dar noi ce să facem?“ Și le-a zis: „Să nu asupriți pe nimeni, pe nimeni să nu-l învinuiți pe nedrept și să vă mulțumiți cu lefurile voastre“. 

15 Iar cum tot poporul era în așteptare și toți se întrebau în inimile lor despre Ioan: „Nu cumva el este Hristosul?“, 

16 Ioan le-a răspuns tuturor, zicând: „Eu unul vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor; Acela vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc; 

17 a Cărui lopată este în mâna Lui, ca să curețe aria și să adune grâul în hambarul Său, iar pleava o va arde în foc nestins“. 

18 Și la multe altele îndemnând, îi binevestea poporului vestea cea bună. (Luca 3, 1-18)

 „Pocăinţa pe care o cerea Sfântul Ioan nu era doar una de ordin emoţional, ci existenţial, adică ea trebuia să fie însoţită de un nou mod de viaţă, o nouă atitudine a omului în relaţia lui cu semenii. Soldaţii erau îndemnaţi să nu asuprească pe nimeni, vameşii să nu impună dări mai mari decât era permis de lege. Cu alte cuvinte, Sfântul Ioan lasă pe fiecare om la locul său de muncă, nu le cere oamenilor să trăiască în pustie, cum face el însuşi, nu le cere aceeaşi viaţă aspră pe care o duce el, dar le cere să-şi schimbe modul de a trăi, modul de a gândi şi modul de a făptui în relaţiile lor sociale. Sfântul Ioan Botezătorul predică un botez al pocăinţei ca schimbare etică sau morală în societate” (Preafericitul Părinte Daniel)

În Ajunul Bobotezei, 5 ianuarie 2020, slujba duminicală s-a desfășurat în biserica filie.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut