Menu Home

Tâlcuirea unor cântări de la Botezul Domnului

 Cuvinte fără de început, pe cel ce s-a îngropat cu Tine în râu, pe cel stricat de înşelăciune, îl înnoieşti desăvârşit, primind acest Preaputernic Glas de negrăit, de la Tatăl: Acesta este Fiul Meu Cel Iubit şi întocmai Mie cu Firea.

 Trimis fiind de la Tatăl, Prealuminate Cuvinte, vii să goneşti cuprinderea nopţii cea rău întunecată, să dezrădăcinezi păcatele oamenilor şi să-i tragi la Tine, ca pe nişte fii luminaţi, cu botezul Tău cel din curgerile Iordanului.

 Văzând Făcătorul pe cel ce l-a zidit cu degetele întru întunericul greşelilor şi în legături de nescăpat, ridicându-l, l -a pus pe amândoi umerii Săi; iar acum în vârtejurile curgerilor năvalnice îl spală de ruşinea cea de demult, a răului obicei al lui Adam.

 Să se îmbrace în alb toată firea pământească cea ridicată acum din cădere la ceruri, căci prin Cuvântul, prin Care toate se ţin, spălată de greşelile cele dintâi în ape curgătoare, a scăpat de ele, curăţindu-se în chip luminat. (din Imnografia Bobotezei)

 Domnul Iisus Hristos nu are păcat, dar Se botează cu botezul pocăinţei pentru a arăta că Slujitorul Domnului prevestit de prorocii Vechiului Testament, deşi nu are păcate, totuşi va lua asupra Sa păcatele lumii întregi, dar mai întâi păcatele poporului evreu din care face parte.

 Domnul Iisus Hristos primeşte deci Botezul pocăinţei nu pentru Sine, ci pentru păcatele tuturor oamenilor, ale lumii întregi. (Preafericitul Părinte Daniel)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut