A fost supranumit „Atanasie al Occidentului”, şi într-adevăr punctele de asemănare cu viteazul episcop de Alexandria sunt multe. Contemporani – Ilarie s-a născut la începutul secolului al IV-lea, la Poitiers şi a murit aici în 367 – au trebuit să lupte contra aceluiaşi adversar, arianismul, participând la polemicile teologice prin discursuri şi mai ales prin scrieri. Şi Ilarie, din ordinul împăratului Constanţiu, adept al deciziilor sinodului arian din Beziers din anul 356, a fost trimis în exil, în Frigia.

 Contactul cu Orientul a fost providenţial pentru episcopul de Poitiers: în cei cinci ani pe care i-a trăit acolo a putut să înveţe limba greacă, să-l descopere pe Origene şi marea literatură teologică a Părinţilor orientali, însuşindu-şi o documentare de primă mână pentru cartea sa de căpătâi De Trinitate, intitulată la început în mod mai fericit De fide adversus Arianos, era într-adevăr tratatul cel mai important şi mai profund apărut până atunci cu privire la dogma principală a credinţei creştine. Nici în exil nu a rămas inactiv. Prin opusculul Contra Maxentium l-a atacat în mod violent pe acelaşi Constanţiu, contestându-i cezaro-papismul, adică pretenţia de a se amesteca în disputele teologice şi în problemele interne ale disciplinei bisericeşti. Reîntors la Poitiers, curajosul episcop a reluat activitatea sa pastorală, fiind ajutat în mod eficace de către tânărul Martin, viitorul sfânt episcop de Tours. (Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini)