Adeseori, fiinţele robite şi supuse omului se răzvrătesc împotriva stăpânirii, tot pentru păcate. Vezi-l pe Adam când încă nu păcătuise şi când avea toate fiarele roabe supuse şi le chema pe nume ca pe nişte robi. Dar, când şi-a murdărit chipul prin păcat, atunci fiarele nu l-au mai recunoscut, şi supuşii au devenit vrăjmaşi pentru el. Şi aşa cum un câine se supune celui din casă care-l hrăneşte, şi se teme de el, dar dacă deodată îl vede având faţa înnegrită sau purtând o mască străină pe chip, atunci se repede ca asupra unui străin şi vrea să-l sfâşie în bucăţi. La fel şi Adam, cât timp şi-a păstrat faţa după chipul lui Dumnezeu, fiarele i se supuneau ca nişte roabe. Dar când şi-a murdărit faţa prin neascultare, acestea, nerecunoscându-şi stăpânul, l-au duşmănit ca pe un străin. Astfel că şi răzvrătirea robilor este plata păcatelor. Drept era Daniil, şi leii i-au recunoscut stăpânirea. Vedeau că nu a gustat păcatul şi l-au lăsat lipsit de pedeapsă. Dimpotrivă, a păcătuit profetul mincinos, şi l-a aflat pe el leul pe cale şi l-a omorât. Dacăl-ar fi văzut profet ca pe Daniil, l-ar fi respectat, dar l-a aflat profet mincinos şi l-a atacat.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi)
Categories: Articole