Tot izvorul cel necurat al eresurilor seacă, Sfinte Fericite Maxim, astupat de puterea graiului tău.

Pe Marele Maxim, iubitorul Preasfintei Treimi, pe cel ce a propovăduit în chip lămurit Dumnezeiasca credinţă şi ne-a învăţat să credem că Hristos este în două firi şi cu două voinţe şi lucrări, întru cântări credincioşii să-l cinstim, precum se cuvine, strigând: bucură-te propovăduitorule al credinţei.

O Fire, o Voinţă şi o Lucrare în Preasfânta Treime ai crezut, iar pe Dumnezeu Cel Întrupat în două firi, în două voinţe şi în două lucrări L-ai propovăduit, Sfinte Preacuvioase Părinte Maxim, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Nu ai propovăduit, părinte, două voinţe despărţite, prin împotrivirea cugetului; ci, dimpotrivă două voinţe deosebite prin însuşirea lor firească, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stâlp al Ortodoxiei având Dumnezeieştile tale cuvinte, părinte, cinstim pe Unul din Treime în două firi şi în două voinţe. Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cunoscând că lucrările Dumnezeului Celui Ce din milă S-a Întrupat, sunt două, părinte şi învăţând de la tine două voinţe de sine stătătoare, cântăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. (Minei, 21 ianuarie)