Menu Home

Uneori se și împrumuta pentru a putea face zilnic milostenie

 Iubitorule de Dumnezeu și iubitorule de săraci, iconomule înțelept și următorule al milei lui Hristos, fericite Iosif, păstorule cel bun și slugă credincioasă, ajutător al tuturor și ocrotitor al celor din nevoi, roagă pe Iubitorul de oameni pentru cei ce săvârșesc cu dragoste cinstită pomenirea ta. (Vecernie)

 Credincioșilor, astăzi să alergăm, la Iosif, ierarhul cel cu bun chip, că masă ne-a așternut duhovnicește, chemându-ne; că în el adevărul cu mila s-a întâmpinat și dreptatea, asemeni, cu pacea s-a sărutat, roadele dreptății odrăslind în chip tainic; din care gustând acum, să-i strigăm, veselindu-ne: Roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare greșelilor celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (Utrenie)

 Următor făcându-te Mântuitorului, preaînţelepte părinte, te-ai arătat mare ocrotitor al celor necăjiţi, toţi bucurându-se de binefacerile tale. De aceea, te laudăm, zicând:
Bucură-te, părintele săracilor;
Bucură-te, alinarea suferinţelor;
Bucură-te, apărătorul văduvelor şi orfanilor;
Bucură-te, cercetătorul bolnavilor;
Bucură-te, adăpostirea străinilor;
Bucură-te, mângâietorul celor întristaţi;
Bucură-te, sprijinitorul celor nedreptăţiţi;
Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi;
Bucură-te, bogăţia celor lipsiţi;
Bucură-te, lumina minţilor întunecate de păcate;
Bucură-te, munte de bunătate;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Iosif cel milostiv, părintele nostru! (Acatist)

Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Moldovei, Iosif Naniescu, erau însă acestea două: sfințenia vieții și milostenia. Cu aceste două mari virtuți a întrecut pe toți, a cucerit inimile cele mai împietrite, a câștigat cinstea celor mari, a ridicat de jos pe mulți deznădăjduiți, a adunat în jurul său pe cei săraci și nebăgați în seamă și a adus la Hristos pe mulți, chiar și necreștini, prin pilda vieții sale. Fără a căuta la fața omului, s-a îngrijit cu multă milă de săraci, de orfani, de văduve și de elevi, împărțind totdeauna tot ceea ce avea, dând chiar și rasa de pe el și toate darurile pe care le primea; ba și împrumutându-se de la duhovnicul său ori de la alții pentru a putea face milostenie, la sfârșitul fiecărei luni fiind dator către alții, numai să nu rămână dator el față de săraci. Niciodată nu dădea mai puțin de o pâine, căci gândul lui acesta era: „Bani pentru o pâine!”. Când era în puteri, se cobora singur din chilie, pe trepte, în mijlocul celor o sută de săraci, îi mângâia cu vorba, îi binecuvânta și le împărțea bani; iar când puterile trupești i-au mai slăbit, nu mai cobora, ci arunca milostenia sa săracilor din balconul casei. (Sinaxar)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut