Menu Home

Profet și iprofet- noțiuni de teologie biblică

Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. (Luca 2, 36- 38)

Pe Dumnezeu Cel Preaînalt, Care a venit să împodobească ca pe o mireasă lumea cea văduvită de dumnezeiasca slavă, văduvă fiind Ana cea prealăudată, şi cu Darul proorociei strălucind L-a proslăvit, şi dumnezeiasca mântuire ce era să fie, tuturor celor ce erau de față o a arătat.

Înţeleapta Anna ne-a proorocit nouă cele viitoare, şi mai-nainte a vestit cu taină aşteptarea neamurilor, şi mântuirea lui Israil. (Minei, 3 februarie)

„Evanghelistul Luca o numește pe Ana, prorociță, pentru că avea Duh Sfânt. Cuviosul Cosma Melodul spune ca Ana “era ipofeta care lăuda pe Dumnezeu cu laudă sfântă”. După cum afirmă Sfântul Nicodim Aghioritul, între profet și ipofet există o diferență. Profetul anunța cele ce urmeaza să aibă loc după destul timp, în vreme ce ipofetul explica faptele prezente și trecute, sau chiar pe acelea care urmează să se petreacă la un interval scurt de timp. Așadar, Sfântul Evanghelist Luca, a folosit cuvântul „prorocița Ana” cu sensul de ipofet, pentru că Ana a recunoscut sosirea lui Dumnezeu Cuvântul, prin Duhul Sfânt”. (Hierotheos Vlachos)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut