Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. (Luca 2, 25-32).
Astăzi Mântuitorul, ca un prunc S-a adus, în Biserica Domnului, şi cu bătrânele mâini, L-a primit pe El bătrânul.
Stih : Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace.
Cărbunele cel ce S-a arătat mai-nainte dumnezeiescului Isaia, Hristos precum cu un cleşte, cu mâinile Născătoarei de Dumnezeu, acum se dă bătrânului.
Stih : Lumină spre descoperire neamurilor, şi slavă poporului Tău Israil.
Cu frică şi cu bucurie, în braţe pe Stăpânul ţinându-L Simeon, a cerut slobozire din viață, lăudând pe Maica lui Dumnezeu.
Slavă…, Şi acum…,
Primeşte o Simeoane, cea Preacurată a strigat, în braţe ca pe un prunc, pe Domnul slavei şi Mântuitorul lumii. (Minei, 3 februarie)
Categories: Articole